Valvulopatiile (leziunile valvulelor inimii) constituie o patologie cardiacă importantă prin indicii de morbiditate şi mortalitate pe care îi determină.
Cauzele valvulopatiilor se împart în două clase şi anume:
- valvulopatii de cauză reumatismală
- valvulopatii nereumatismale
În ultimul timp, datorită măsurilor profilactice adresate pacienţilor cu angine streptococice (infecţii streptococice faringo-amigdaliene – banalul “roşu în gât”, s-a constatat o reducere importantă a frecvenţei valvulopatiilor de cauză reumatismală şi o tendinţă de creştere a frecvenţei valvulopatiilor nereumatismale.
Înainte de a intra în descrierea propriu-zisă a afecţiunilor valvulare cardiace, vom relua pe scurt descrierea anatomiei şi funcţionalităţii valvelor inimii.
Inima este un organ toracic cavitar alcătuit din 4 cavităţi – două atrii (drept şi stâng) şi două ventricule (drept şi stâng). Atriul drept este separat de atriul stâng printr-un perete continuu – sept interatrial, iar ventriculii sunt separaţi între ei prin septul interventricular.
Sângele curge dinspre atrii înspre ventriculi prin orificiile atrio-ventriculare prevăzute cu valve care se deschid într-un singur sens şi anume spre ventriculi.
Valvula cu care este prevăzut orificiul atrio-ventricular stâng se numeşte bicupsidă sau mitrală, iar valvula cu care este prevăzut orificiul atrioventricuar drept se numeşte tricuspidă.
S-a recurs la această denumire deoarece valva mitrală (bicuspidă) este formată din două membrane (cuspe) iar cea tricuspidă din trei cuspe.
În timpul diastolei (relaxării, dilatării ventriculare), valvele mitrală şi tricuspidă se deschid datorită diferenţelor de presiune între atrii şi ventriculi, ventriculii umplându-se cu sânge de provenienţă atrială.
În sistola ventriculară, (contracţie) valvele mitrală şi tricuspidă se închid ermetic, nepermiţând sângelui ventricular să reflueze înapoi în atrii, el fiind ejectat în circulaţia pulmonară, prin artera pulmonară, şi în circulaţia sistemică prin artera aortă.
Artera pulmonară cu origine în ventriculul drept şi aorta cu origine în ventriculul stâng prezintă şi ele, în porţiunea iniţială, valvule denumite sigmoide, care se deschid în timpul sistolei ventriculare şi se închid ermetic în timpul diastolei.
La nivelul fiecărei valve pot apare două tipuri de leziuni distincte și anume:
- stenoza, care reprezintă constituirea unui obstacol (baraj) în calea fluxului sanguin determinat de fibrozăriile și calcificările valvulei în cauză
- insuficiența, care reprezintă incapacitatea valvei de a se închide ermetic, ducând la refluări uneori importante cantitativ ale sângelui în cavitățile cardiace de unde a fost ejectat.