Vaginoza bacteriană (Vaginita cu Gardnerella) Gardner şi Dukes au identificat, în 1955, în secreţia vaginală a unor femei, o bacterie pe care au denumit-o Haemophylus vaginalis. Aceasta, un cocobacil gram – negativ, a fost considerat de cei doi, ca fiind agentul etiologic al unei inflamaţii vaginale, căreia i-au atribuit numele de “vaginită nespecifică”. Ulterior bacilul a fost rebotezat Corynebacterium vaginalis, pentru ca, din 1980, să fie numit Gardnerella vaginalis.
De la comunicarea lui Gardner şi Duke, şi a descrierii entităţii denumită de ei “Vaginită nespecifică”, şi acesteia i-au fost atribuite ulterior diverse alte nume: Vaginită cu Hemofilus, Vaginită cu Corynebacterium, Vaginită cu Gardnerella, Vaginită cu anaerobi, Vaginoza bacteriană (VB). Lipsa polinuclearelor în secreţie, a făcut ca în literatura anglo – saxonă mai ales, să fie preferat termenul de “vaginoza”. Eticheta suplimentară de “bacteriană” apare justificată, datorită multiplicării excesive a unor reprezentanţi ai florei ce colonizează în mod obişnuit vaginul, a virulenţei pe care aceştia pot să o dobândească şi a capacităţii lor de a determina în noile circumstanţe, complicaţii inflamatorii genitale “înalte” şi obstetricale.
Bine tolerată, Vaginoza Bacteriana a fost considerată mult timp doar o simplă constatare clinică şi bacteriologică. Clinic se caracterizează de regulă doar prin leucoree cu miros neplăcut. Scurgerea vaginală are drept cauză modificarea ecosistemului vaginal, modificare probată prin investigaţiile bacteriologice.
Una din caracteristicile principale a vaginozei bacteriene constă în aceea că nu este determinată de agenţi patogeni exogeni, în patogenia vagenozei bacteriene fiind implicaţi componenţi ai florei vaginale “normale” :
- Gardnerella vaginalis identificată în mod obişnuit la 40% – 50% din femeile care nu prezintă nici un simptom al vagenozei bacteriene, cocobacil facultativ gram-negativ sau gram-pozitiv;
- Bacteroides species (nu fragilis!) bacii anaerob gram-negativ;
- diverşi alţi microbi (Peptococus species, şi, în proporţii semnificative, Ureaplasma urealyticum precum şi Mycoplasma hominis).