Tumorile ovariene
Majoritatea maselor tumorale pelviene depistate la femei prin tuşeul vaginal sau prin examene ecografice, aparţin ovarelor.
Tumorile ovariene prezintă o semnificaţie particulară prin:
- posibilitatea creşterii complet mute clinic, o lungă perioadă de timp, putând uneori să atingă dimensiuni impresionante;
- complicaţiile posibile – torsiune, hemoragie intrachistică, ruperea formaţiunilor chistice, compresia organelor de vecinătate. Multe din formele histopatologice benigne ale tumorilor ovariene prezintă corespondentul malign, susţinând existenţa unei filiaţii tumorale. S-a stabilit riscul de malignizare pe care îl comportă tumorile ovariene benigne, şi, în mod particular, chistadenoamele;
- incidenţa în creştere a tumorilor ovariene maligne. Cancerele ovarelor se plasează, în ţările vest-europene şi nord-americane, pe locul 2 printre neoplaziile aparatului genital feminin, depăşind cancerele de col şi corp uterin;
- dificultatea stabilirii caracterului malign al unor tumori ovariene, nu numai clinic sau ecografic, ci şi macroscopic per operator, sau chiar histopatologic macroscopic. Nu există criterii certe clinice şi macroscopice peroperatorii, care să permită precizarea cu certitudine a caracterului benign sau malign al tumorilor ovariene. Histopatologic microscopic s-a descris o categorie specială, a tumorilor la limita malignităţii – borderline tumors. Mai mult, există uneori divergenţe între histopatologi, asupra încadrării aceleiaşi tumori într-o formă sau alta.
Clasificare
OMS a adoptat în 1973 o clasificare histogenetică ce include 9 clase:
a) Tumori epiteliale comune;
b) Tumori ale mezenchimului si ale cordoanelor sexuale;
c) Tumori cu celule lipidice;
d) Tumori cu celule germinate;
e) Gonadoblastomul;
f) Tumori secundare (metastatice);
g) Tumori neclasate (neclasificate);
h) Tumori ale ţesuturilor moi nespecifice;
i) Leziuni pseudotumorale