Tumorile ovariene benigne


Evoluţia adeseori lentă, mult timp mută clinic este proprie multor tumori ovariene. Din acest motiv este posibil ca unele tumori ovariene îndeosebi cele chistice să atingă dimensiuni mari, chiar « gigante », ajungând la greutăţi de mai multe zeci de kg. Uneori femeia prezintă senzaţie de jenă sau apăsare velviană. Durerile apar în circumstanţele unor complicaţii. Alteori apar semne funcţionale de vecinătate – tulburări micţionale, constipaţie. Pacientele cu tumori ovariene care secretă steroizi sexuali pot să prezinte tulburări menstruale.

La examenul clinic, în stadiul pelvian, tumoarea ovariană apare ca o masă situată lateral de uter, în una din fosele iliace. Formaţiunea nu face corp comun cu uterul -de acesta îl desparte un şanţ de delimitare iar mişcările imprimate uterului nu se transmit tumorii (şi invers). În cazul chisturilor, tumoarea este de obicei rotundă sau ovoidală, cu pereţii netezi si consistenţa elastică. Tumorile solide pot fi rotunde, ovoidale sau boselate, de consistenţă dură. Tumorile benigne (şi cancerele în stadii incipiente ) sunt de regulă mobile. Pot să devină dureroase dacă s-au complicat. Tumorile în stadiul abdominal, voluminoase sau gigante, pot deforma abdomenul. Alteori mărirea de volum a abdomenului se datoreşte ascitei.

In peste o treime din cazuri, fibromul ovarian poate să se complice cu sindromul Demons Meigs (ascită + epanşament pleural). Tumorile gigante (ce depăşesc ombilicul) pot să determine, prin compresie venoasă, varice ale membrelor inferioare şi circulaţie colaterală abdominală. Mai pot determina tulburări respiratorii, prin ascensionarea diafragmului. Tumorile benigne gigante pot să antreneze caşexia (asemenea cancerelor avansate).

Pentru benignitatea unei tumori ovariene pledează unilateralitatea, consistenţa chistică, mobilitatea, fără ca aceste caracteristici să fie patognomonice. In schimb, sunt probabil maligne tumorile bilaterale, solide, fixe, cu suprafaţa neregulată (nodulară mai ales), asociate cu ascita hemoragică. Totuşi există şi tumori benigne bilaterale, sau cancere cu structură chistică. Şi o tumoare ovariană malignă în stadii incipiente este unilaterală, mobilă, iar ascita apare relativ târziu.
Sunt de o reală utilitate pentru diagnostic investigaţiile imagistice: ecografia, tomografia computerizată şi rezonanţa magnetică. Alte investigaţii sunt necesare pentru depistarea unor eventuale complicaţii: urografia, cistoscopia şi rectoscopia. Diagnosticul de certitudine şi excluderea unui eventual cancer presupune efectuarea celioscopiei şi a laparoscopiei.

Celioscopia poate furniza informaţii utile în circumstanţele unor formaţiuni chistice de dimensiuni modeste – diferenţiere de chisturile funcţionale. Dacă tumoarea este de dimensiuni mai mari, multiloculară (posibil chistadenom pseudomucinos), conţine structuri ecodense, zone intens reflectogene (cu mare probabilitate chist dermoid), solidă, laparoscopia apare ca metodă invazivă de primă linie, completată desigur cu extirparea tumorii.

Laparotomia exploratorie reprezintă mijlocul diagnostic esenţial. Permite explorarea directă a tumorii, examenul histopatologic extemporaneu şi tratamentul (ablaţia) tumorii.
Laparotomia reprezintă principalul mijloc de conduită. Se efectuează peroperator examenul histopatologic extemporaneu. În cazul tumorilor benigne la femeile tinere se practică ablaţia tumorii, conservându-se parenchimul ovarian indemn. La femeile aflate spre sfârşitul perioadei de activitate genitală sau în climacteriu este indicată anexectomia.