Tumorile duodenale
Incidenţa tumorilor segmentului duodenal este redusă, tumorile cu caracter benign fiind mai puţin frecvente decât cele maligne.
Tumorile benigne se localizează în special în prima porţiune a duodenului.
Principalele complicaţii pe care le generează sunt hemoragiile digestive, obstruările lumenului şi transformarea în cancer.
Clasificarea tumorilor benigne se face în funcţie de ţesutul în care îşi au originea:
- tumorile cu origine în celulele epiteliale ale mucoasei şi în glandele mucoasei şi submucoasei – polipii duodenali şi chisturile;
- tumorile cu origine în ţesutul limfoid din tunica medie a peretelui duodenal – limfoamele;
- tumorile conjunctive (neepiteliale) – fibroamele, leiomioamele, lipoamele, hemangioamele;
- tumorile heterotopice – alcătuite din ţesut pancreatic aberant, adică ţesut pancreatic care se găseşte anormal la nivelul peretelui duodenal.
Multe dintre tumorile benigne duodenale nu produc semne şi simptome (sunt asimptomatice), fiind descoperite accidental cu ocazia efectuării investigaţiilor pentru alte afecţiuni ale stomacului sau duodenului.
Tumorile benigne care capătă dimensiuni mari se pot traduce clinic fie printr-un sindrom dispeptic – plenitudine după servirea mesei, dureri cu caracter ulceros, fie prin hemoragie digestivă şi obstrucţie cu tulburarea tranzitului digestiv.
Radiologic se pune un diagnostic de suspiciune, care ulterior va necesita confirmare endoscopică. Endoscopia digestivă superioară a devenit o investigaţie indispensabilă pentru precizarea diagnosticului suspectat radiologic, efectuându-se cu acest prilej biopsia şi examenul hispatologic al fragmentului de tumoră recoltat bioptic. Endoscopia ne arată numărul, forma şi dimensiunile polipilor duodenali, iar prin examenul hispatologic se hotărăşte dacă este vorba de o tumoră benignă sau de una malignă.
Polipii care îşi au originea în ţesutul glandular al mucoasei şi submucoasei (polipii adenomatoşi), în special cei cu diametrul mai mare de 1 cm, prezintă un risc de transformare în cancer. Această malignizare apare după 5-15 ani de evoluţie, în funcţie de gradul de displazie al lor.
Cel mai adesea, polipii duodenali sunt asimptomatici, fiind descoperiţi întâmplător la o endoscopie efectuată din alte motive (ulcer duodenal etc). Dacă există mai mulţi polipi duodenali de dimensiuni mari, lumenul duodenal va h obstruat parţial într-un procent variabil.
Tumorile duodenale maligne primitive sunt foarte rare, dacă ne gândim că tumorile maligne ale întregului intestin subţire reprezintă numai 0,4-1% din totalitatea cancerelor ce apar în organism şi 1-5% din totalitatea cancerelor de la nivelul tubului digestiv.
Cancerul duodenal apare în special în al doilea segment al duodenului D2, dedesubtul ampulei lui Vater.
Vă reamintim că ampula lui Vater reprezintă orificiul de la nivelul peretelui duodenal prin care bila adusă de coledoc şi sucul pancreatic adus de duetul pancreatic se varsă în lumenul duodenului, pentru a contribui la digestie.
Dacă tumora malignă se dezvoltă la nivelul ampulei Vater, poartă denumirea de ampulom.
Din punct de vedere anatomopatologic, se prezintă sub două forme:
- forma infiltrativă care se extinde centrifug în peretele duodenal, cu aspect de ulceraţie având marginile neregulate şi cu acţiune stenozantă a lumenului duodenal;
- forma vegetantă cu aspect de „conopidă”, predispusă la hemoragii.
Extensia tumorii maligne duodenale nu se produce în axul duodenului ci pe circumferinţă, înglobând ca un manşon peretele organului.
Deci tendinţa de extensie din aproape în aproape este concentrică. În afara invaziei locoregionale din aproape în aproape, cel mai frecvent la nivelul pancreasului, cancerul duodenal poate metastaza pe cale sanguină şi limfatică.