Sunt relativ rare, rezultând din proliferarea celulară a diferitelor tipuri de celule constitutive ale ţesuturilor pereţilor, nervilor, vaselor sanguine şi limfatice ale stomacului. Astfel, prin proliferarea celulară la nivelul mucoasei se dezvoltă polipii, adenoamele, mixoamele şi lipoamele; prin proliferarea celulară la nivelul ţesutului conjunctiv se dezvoltă fibroamele; la nivelul ţesutului muscular se dezvoltă mioamele şi leiomioamele; la nivelul ţesutului nervos se dezvoltă schwanoamele iar din vasele stomacului provin hemangioamele şi limfadenoamele.
Tumorile gastrice benigne produc o simptomatologie nespecifică, ştearsă sau chiar absentă, fiind de obicei depistate întâmplător, în cursul unui examen radiologic, endoscopic sau în cursul unei intervenţii chirurgicale pentru alte cauze. Alteori, cresc în dimensiune atât de mult încât devin palpabile. Rareori sângerează, ducând la pierderi cronice de sânge, manifestate prin instalarea unei anemii.
Cauzele formării tumorilor benigne (etiologic) sunt incomplet elucidate. S-au invocat gastritele cronice atrofice (inflamabile cronice ale mucoasei stomacului cu subţierea ei) şi terenul predispozant (ereditatea).
Dintre toate tumorile benigne ale stomacului, cele mai frecvente sunt polipii şi adenoamele.
Se prezintă sub forma unor tumorete mici, multiple, pe suprafaţa mucoasei gastrice, creând mucoasei un aspect mamelonat sau sub forma unor rumori mai mari cu bază de implantare mai mult sau mai puţin largă, realizând adesea un pedicul („un picioruş”) care permite o balansare a tumorii în toate sensurile.
Celulele tumorale benigne nu infiltrează, nu invadează mucoasa adiacentă, aşa cum fac tumorile maligne, mucoasa din jurul tumorii având aspect normal.
Tumorile benigne ale stomacului sunt depistate mai mult sau mai puţin accidental. Numai în rare situaţii aceste tumori produc manifestări clinice sub forma unui sindrom dispeptic.
Durerile produse de tumorile benigne ale stomacului sunt mai degrabă senzaţii de apăsare sau de plenitudine gastrică, apărând fără un orar anume, fără legătură cu alimentaţia, neputând duce la o regularitate în ceea ce priveşte debutul şi finalul lor, şi, foarte important, nefiind influenţate de nici o medicaţie specifică ulcerului.
Durerile sunt localizate în epigastru cu iradiere în spate şi sunt influenţate de modificarea poziţiei corpului – aşezarea bolnavului în poziţia culcat pe spate duce, prompt, la liniştirea durerilor. Unii bolnavi acuză vărsături ce survin după servirea mesei.
Tumorile benigne rezultate în urma proliferării unui cuib de celule din mucoasa stomacului (polipi şi adenoame) se întâlnesc la persoane trecute de 50 ani. Polipii puri hipertrofici nu se transformă în cancer; în schimb adenoamele prezintă un risc de malignizare, putându-se transforma în cancer după 5-15 ani de evoluţie.
Tumorile ajung palpabile la nivelul peretelui abdominal numai arunci când ating dimensiuni considerabile. De obicei sunt accesibile palpării în regiunea epigastrică, cu puţin la dreaptă liniei mediane. Sunt nedureroase şi uşor mobile la palpare, ceea ce le deosebeşte de cancer în care tumora se fixează la ţesuturile din jur.
Starea generală a bolnavilor rămâne bună, o eventuală astenie şi scădere a forţei datorându-se anemiei prin pierderile cronice imperceptibile de sânge.
În absenţa complicaţiilor, evoluţia tumorilor gastrice benigne este silenţioasă. Dintre complicaţiile posibile amintim hemoragiile, obstruarea orificiului piloric şi transformarea malignă.
Tratament
Tratamentul tumorilor benigne ale stomacului este exclusiv chirurgical. Bolnavii se pot vindeca, iar complicaţiile pot fi prevenite numai prin extirparea tumorii.
Metodele vizează îndepărtarea tumorii cu o marjă de siguranţă de 2 cm de jur împrejurul rădăcinii tumorale sau, dacă implantarea tumorii în peretele stomacului este largă, se va efectua o gastrectomie segmentară (o îndepărtare a unei porţiuni din stomac).
Pentru tumorile benigne voluminoase localizate în regiunea pilorică se recomandă îndepărtarea porţiunii finale a stomacului împreună cu pilorul.