În cele mai multe cazuri, infecţia fiind contractată pe cale respiratorie, la locul pulmonar de penetrare a germenului se va dezvolta un mic focar inflamator specific, denumit de majoritatea autorilor „AFECT PRIMAR”.
De cele mai multe ori acest focar este situat în jumătatea inferioară a plămânilor, datorită aspirării particulei infectante in teritoriul pulmonar cel mai bine ventilat.
Manifestările clinice variabile au definit mai multe forme clinice posibile ale tuberculozei primare:
- forma ocultă (cu expresie doar radiologică) – la persoane cu echilibru imun , cu putere normală de apărare
- forma clinic manifestă (complexul primar) – la cei cu deficite uşoare în puterea lor de apărare la infecţie
- tuberculoza primară galopantă – la persoane foarte deficitare imunologic
- forma cu manifestări alergice – în cazuri de reactivitate particulară şi intensă la infecţie
- forme extrapulmonare – când poarta de intrare nu a fost respiratorie (cutanate, genitale, iatrogene)
- forma pleurală
- forma ganglionară cervicală.
La persoanele cu un sistem de apărare normal, în echilibru biologic nealterat, evoluţia clinică este „ocultă” – reprezentând forma primară cea mai frecventă.
Cei cu deficite minore sau tranzitorii de apărare (vezi vârstele cu cea mai mare receptivitate) nu trec pe nesimţite peste infecţia primară şi dezvoltă forme
manifeste de infecţie.
În sfârşit, la persoanele cu deficite mari de imunitate – prin boli asociate majore, trecerea către formele extinse, diseminate, poate fi rapidă – în imediata continuare a infecţiei primare, sau către extensie locală şi evoluţie severă (aşa zisa „tuberculoză pulmonară galopantă”).
În formele primare manifeste, aspectul clinic este dominat de sindromul inflamator general, neavând nimic particular (febră – de obicei înaltă, scăderea poftei de mâncare, uneori o depreciere a stării generale, astenie şi transpiraţii facile la eforturi mici). Aceste manifestări pot dura mai multe săptămâni şi, în cele mai multe cazuri, pacienţii se pot remite spontan – fără diagnostic şi fără un tratament corespunzător, prin propriile mijloace de apărare ale organismului. Destul de frecvent această perioadă va conduce şi la o stare de denutriţie, vizibilă mai ales la copii. în aceeaşi perioadă pot apare şi manifestări cutanate la distanţă, de tip eruptiv (purpură, eritem nodos şi altele, mai rare).