Traumatismele se înscriu în primele 4-5 cazuri de deces și recunosc ca principală circumstanță de producere actele violență – tot mai multe combinate cu abuzul de alcool și substanțe toxice precum și accidentele rutiere, nu e de mirare că lezarea marilor vase, mai ales arteriale, se întâlnește tot mai frecvent.
Cauzele traumatismelor vasculare sunt variate. Leziunile penetrante produse de armele de foc și armele albe sunt tot mai frecvente și se petrec adeseori în condiții de violență, mai ales în orașe. Traumatizarea vaselor în cursul accidentelor de circulație se întâlnește astăzi mult mai frecvent decât accidentele de muncă. Două cauze sunt astăzi în continuă creștere: complicațiile, vasculare produse de administrarea intravasculară de droguri și abordul vascular în scop diagnostic și terapeutic.
Manifestările clinice care se află la baza recunoaşterii (diagnosticului) sunt reprezentate de hemoragii severe, hematoame mari şi deficite de pulsatibilitate a arterelor traumatizate. Traumatismele mai puţin severe pot să nu dezvolte astfel de manifestări, iar ischemia subiacentă locului traumatismului poate lipsi, mai ales când circulaţia colaterală e bună iar hipotensiunea posttraumatică a lipsit (ceea ce se întâmplă mai frecvent în traumatismele penetrante din zona umerilor şi a şoldului prevăzute cu o bogată circulaţie colaterală).
Urmărirea îndelungată a bolnavilor traumatizaţi care nu prezintă iniţial semne de suferinţă vasculară este necesară pentru descoperirea complicaţiilor tardive. Evaluarea suferinţei posttraumatice a vaselor mari toracice şi abdominale ridică probleme deosebite datorită inaccesibilităţilor pentru examenul clinic direct. Sângerarea mediastinală şi hemopneumotoracală poate fi iniţial compatibilă cu o stare clinică stabilă.
Tratamentul este ghidat de o serie de principii generale (resuscitare respiratorie, control sângerării, folosirea unor catetere mari, echilibrarea electrolitică și cu transfuzii de sânge, monitorizare etc.) și de un management operator bine direcționat și adecvat regiunii traumatizate și tipului de vas lezat și leziunilor asociate oaselor și țesuturilor moi.
Diferite tipuri de intervenții de chirurgie vasculară în rupturi, rezecția unor segmente cu anastomoză termino-terminală ori de câte ori e posibil sau cu interpunerea unei grefe de safenă, arteră hipogastrică sau sintetice (mai ales în leziuni de segment aorto-iliac). Refacerea vasculară chirurgicală poate fi uneori temporizată pentru controlul prealabil al unei infecții locale.
Probleme speciale ridică intervenția chirurgicală la bolnavi cu abuz de droguri și în cazul falselor anevrisme.
În statistici, rezultatele negative sau nesatisfăcătoare ale terapiei chirurgicale sunt reprezentate de 10% decese, 1,8% amputații, 3,11% infecții, 2% sângerări mari și 5,2% eșecul refacerii vasculare.