Tratamentul infertilitatii feminine
Tratamentul infertilităţii feminine prin anomalii ale aparatului genital beneficiază de tratament chirurgical (malformaţiile) sau hormonal (hipoplaziile uterine). Stenozele şi sinechiile de col traumatice, beneficiază de asocierea intervenţiei chirurgicale cu tratamentul hormonal (estrogenic) şi antibiotic. Cura sinechiilor uterine este posibilă prin histerometrie, aplicarea de laminarie, introducere de sterilet sau abordare chirurgicală pe cale abdominală.
Tratamentul infertilităţii feminine de cauză inflamatorie constă în tratarea infecţiilor salpingiene. Patologia tubară impune în multe cazuri intervenţii chirurgicale de repermeabilizare a salpingelor prin tehnici de microchirurgie sub control laparoscopic.
Tratamentul infertilitatii feminine prin anovulaţie
Se utilizează două categorii de inductori ai ovulaţiei:
a) Cu acţiune centrală, ce stimulează secreţia de gonadotrofine hipofizare care acţionează la nivel: – hipotalamic (cifratul de clomifen şi cifratul de tamoxifen); – hipofizar (GnRH – gonadotropin releasing hormonii sau gonadorelinele) şi analogii GnRH, administraţi pulsatil;
b) Cu acţiune directă asupra ovarelor – gonadotrofinele umane şi FSH recombinant.
Tratamentul chirurgical în sindromul Stein (rezecţie cuneiformă a ovarului) conferă rezultate bune, dar pentru o perioadă scurtă de timp.
Fertilizarea in vitro (FIV)
Fertilizarea in vitro presupune fecundarea artificială a ovulului de către spermatozoid. Prima fertilizare in vitro reuşită, soldată cu naştere, a fost consemnată în Anglia, în 1978. Fertilizarea in vitro comportă mai multe etape: – stimularea dezvoltării foliculare prin adrninistrare de LH-RH; -urmărirea ecografică a dezvoltării foliculare; -prelevarea ovulelor pe cale vaginală sub control ecografic imediat înaintea ovulaţiei; – fecundarea ovulului cu sperma partenerului; – transferul embrionilor în uter după două zile de la data fecundării; – monitorizarea hormonală a dezvoltării oului şi după implantare.
Se apreciază că rata medie de reuşită a FIV este de 10%.
Transferul intratubar al gârneţilor (GIRT – gamet intrafolopian transfer) este aplicat în infertilităţi de cauză
- necunoscută, cu permeabilitatea tubară păstrată. Constă in: obţinerea ovulelor după stimulare hormonală maximum 4);
- transferul ovulelor în trompă, unde sunt ruse în contact cu aproximativ 100 000 de spermatozoizi;
- fecundare in vivo în condiţii fiziologice.
Transferul intratubar al zigotului (ZIFT— zigot intrafolopian transfer) respectă tehnica anterior menţionată. În trompă este plasat ovulul fecundat in vitro.
Însămânţarea artificială prin microchirurgie constă în punerea spermatozoizilor în contact cu gametul feminin, prin injectarea lor direct în citoplasmă ovulului, sau în spaţiul perivitelin.
Tratamentul infertilitatii masculine
Tratamentul azoospermiilor excretorii este exclusiv chirurgical şi se practică în prezenţa unei spermatogeneze normale, evidenţiată prin biopsia testiculară:
- anastomoză epididimo-deferenţială;
- deferentorafie;
-ablaţia chisturilor epididimare.
Tratamentul azoospermiilor secretorii. Azoospermiile din ectopiile testiculare şi consecutive orhitei urliene răspund la tratamentul cu androgeni. Azoospermiile din hipogonadismele hipergonadotrope se tratează cu sonadotropi (preparate de tip LH Gonacor, Pregnyt). Iriertilitatea de origine masculină necesită o perioadă de cel puţin trei luni de tratament, până se obţin rezultate pozitive evidente pe spermogramă, durata de maturizare a spermatozoizilor fiind de 90 de zile.
În reproducerea asistată pot să intervină unele norme etice şi legislative, ce pot diferi de la ţară la ţară. Astfel, însămânţarea cu sperma partenerului este de toţi acceptată. Însă însămânţarea cu spermă de la donator este acceptată doar în condiţiile: – acordului donatorului; – testărilor negative ale donatorului pentru HIV şi unele boli genetice; – păstrării secretului identităţii donatorului, copilul este considerat legitim, dacă însămânţarea s-a efectuat cu acordul partenerului.