Fibroamele de dimensiuni mici sau modeste necomplicate, implică supraveghere prin examene periodice clinice şi eventual ecografice. Tratamentul medical se adresează îndeosebi complicaţiilor hemoragice, sau poate viza în anumite circumstanţe, reducerea dimensiunilor fibroamelor. Se operează de principiu fibroamele complicate sau susceptibile să determine complicaţii prin dimensiunile sau / şi sediul lor.
Tratamentul medical se adresează hemoragiilor, anemiei secundare, eventualelor infecţii urinare asociate.
Progestativele de sinteză sunt utilizate în administrare discontinuă, din ziua a 10-a până în ziua a 25-a a ciclului menstrual, sau în zilele 15-25 ale ciclului. Progestativul îşi probează eficacitatea, prevenind recidivele hemoragiilor, doar dacă acestea recunosc o cauză funcţională, probată prin asocierea hiperplaziei endometriale. Persistenţa sângerării pledează pentru caracterul ei organic, prin existenţa fibromului. S-a mai constatat şi că, în doze mari, progestativele de sinteză realizează o oarecare reducere a dimensiunilor fibroamelor. Alte preparate cum sunt gestrinonul şi danazolul pot să realizeze o reducere în dimensiuni a uterelor fibromatoase de până la 20-25%.
Analogii GnRH sunt recomandaţi ca mijloace terapeutice de primă intenţie, în fibromioame complicate cu hemoragii şi anemie, înainte de a fi practicată intervenţia chirurgicală. Analogii GnRH reduc dimensiunile fibroamelor cu 45-60% şi le diminua vascularizaţia. Reducerea dimensiunilor survine pe parcursul primelor 8 săptămâni de administrare, însă este reversibilă, fibroamele revenind la dimensiunile iniţiale, în câteva luni de la întreruperea tratamentului. Efectele secundare – tulburările menopauzice şi mai ales demineralizarea osoasă – pe care le determină analogii GnRH, le limitează utilizarea la cel mult 6 luni. Administrarea analogilor GnRH pe parcursul a 2 – 3 luni preoperator, permite corectarea anemiei doar prin administrarea preparatelor de fier şi renunţarea la eventualele transfuzii de sânge pre- sau peroperatorii. Reducerea dimensiunilor şi a vascularizatiei fibroamelor facilitează intervenţiile chirurgicale mai ales conservatorii şi le fac mult mai puţin sângerânde. Sunt beneficii care compensează costul ridicat al acestor preparate.
Tratamentul chirurgical
Se adresează fibroamelor uterine:
- complicate cu hemoragii importante şi/sau persistente sub tratamentul progestativ, întreţinând anemia secundară;
- care au suferit complicaţii cum sunt torsiunea şi necrobioza (rare), sau determină compresiuni de vecinătate asupra arborelui urinar (fibroame istmice, incluse) sau asupra tractului digestiv (inclavate);
- ce sunt, prin dimensiunile sau sediul lor, susceptibile să se complice. Este necesară operaţia dacă dimensiunile uterului fibromatos depăşesc pe cele ale unei sarcini de 10 săptămâni (posibile compresii), dacă sunt pediculate (risc de torsiune) sau cu sediul submucos (riscul hemoragiei şi necrobiozei);
- cu creştere rapidă = posibilă transformare sarcomatoasă;
Mijloacele chirurgicale utilizate în fibromatoza uterină sunt reprezentate de:
- chiuretajul uterin, indicat pentru a asigura hemostaza de urgenţă, în cazul hemoragiilor mari. Intervenţia este nu numai hemostatică ci şi diagnostică: permite explorarea cavităţii uterine şi examenul histopatologic al produsului de chiuretaj;
a) intervenţii chirurgicale conservatoare:
- miomectomia (unică) sau miomectomii multiple – ablaţia doar a fibromului / fibroamelor ;
- miometrectomia – ablaţia fibroamelor împreună cu o parte din miometru şi reconstituirea uterului;
- rezecţia endoscopică (histeroscopică) a fibroamelor intracavitare;
- ablaţia prin torsiunea pediculului a fibroamelor acuşate prin orificiul cervical.
b) histerectomia – ablaţia uterului împreună cu colul (totală) sau păstrând colul uterin (subtotală).
Practicarea unui anumit tip de intervenţie depinde de:
- vârsta femeii şi dorinţa de a procrea;
- numărul, dimensiunile, situarea fibroamelor;
- existenţa unor eventuale leziuni asociate (prezenţa unei leziuni maligrie concomitente, implică mijloacele terapeutice adecvate cancerului, şi nu intervenţii chirurgicale limitate ce se adresează fibromului).
La femeile tinere sunt preferate intervenţiile conservatoare: miomectomia sau miometrectomia (ultima având o arie mică de răspândire în diferitele şcoli ginecologice). Intervenţiile conservatoare păstrează funcţia de reproducere a femeii.