Tratamentul trebuie să cumuleze măsuri locale şi generale. Măsurile locale sunt de protecţie a faringelui deja inflamat, şi constă în asigurarea unei temperaturi în jurul a 35-40 grade pentru alimentele şi băuturile oferite pacientului, instilarea de picături nasale decongestionante (care, bine administrate vor asigura un efect bun şi pentru nas şi pentru faringe), şi – pentru cazuri mai severe, chiar comprese calde în jurul gâtului, fixate în poziţie înaltă prin tur de faşe peste creştetul capului (în lipsa acestei fixări compresele vor aluneca spre baza gâtului devenind inutile). Nu se mai recomandă gargare sau spălaturi buco-faringiene cu soluţii desinfectante şi nici badijonarea fundului gatului cu acestea (cazul albastrului de metilen).
Măsurile generale constă în administrarea unor medicaţii antitermice (tablete pentru copiii mari, siropuri sau supozitoare pentru cei mici, necooperanţi).
La adulti si copii mari se pot asocia antiinflamatoare ca atare (piroxicam, tenoxicam, movalis, etc).
Tratamentul antibiotic trebuie să fie recomandat şi urmărit numai de medicul pediatru sau medicul de familie – singurii în măsură să aprecieze corect diagnosticul de infecţie bacteriana şi necesitatea antibioticelor. Cazurile aparent rezistente la tratament, ca şi cele complicate trebuie internate şi tratate în spital – aici existând şi posibilitatea identificării germenilor implicaţi (nu doresc să nominalizez cele mai indicate antibiotice, doze şi durate necesare de administrare pentru a nu alimenta tentaţia de automedicaţie deja întâlnită la mulţi pacienţi, practică ce stă la baza multor erori cu consecinţe regretabile).
Foştii pacienţi trebuie supravegheaţi atent (dispensarizaţi) clinic şi prin anumite analize. Persistenţa unor focare inflamatorii nesterilizate se recunoaşte prin câteva modificări minore ce se constituie ca sindrom poststreptococic (ale nr. de globule albe/mmc, a vitezei de sedimentare a hematiilor – VSH, şi ale urinii) şi prin titrul ASLO care se menţine îndelungat la valori crescute.
In aceste cazuri se recomandă un tratament de lungă durată cu moldamin săptămânal (sau altă penicilină depozit) cel puţin 3-6 luni – putând atinge chiar mai mulţi ani.
Dacă tratamentul este ineficient se va discuta posibilitatea îndepărtării chirurgicale a amigdalelor (gazde de focare inflamatorii nerezolvate).