Tomografia computerizată (scanarea TC) foloseşte, spre deosebire de radiologia convenţională, fascicole fine bine strânse (colimate) de raze X care penetrează bolnavul iar detectorul este un fototub sau o cameră de izonizaţie mai curând decât un film radiologic.
In timpul examinării (scanării) sursa de raze X (tuburile Roentgen) şi sistemul detector se rotesc într-un tunel în care este introdus bolnavul în poziţie culcată. Computere digitale asamblează şi integrează informaţiile colectate în legătură cu gradul de absorbţie a razelor X de către diferite structuri penetrate şi în final le reconstituie în imagini pe secţiune transversală (tomogramă) care pot fi fotografiate sau depozitate în forme digitale.
TC noi au cicluri de scanare foarte rapide (mai puţin de o secundă) şi modalităţi diferite de parcurgere a structurilor (spiralate).
Posibilitatea folosirii acestor generaţii noi extinde mult sfera utilizării pentru explorări funcţionale şi chiar angiografice (angiografie prin TC).