Factorii favorizanţi ai infecţiilor sânilor în lactaţie sunt reprezentaţi de:
- fisurile (ragadele sau crevasele) şi escoriaţiile mameloanelor. Se înregistrează la 20 – 30% din femeile care alăptează. Sunt mai frecvente în primele zile de alăptare, şi se întâlnesc mai ales la primipare (incidenţă dublă), la femei blonde sau roşcate, cu o pigmentaţie tegumentară mai redusă;
- lipsa de igienă a mamei – a mâinilor, tegumentelor sânilor, lenjeriei;
- omisiunea de a toaleta sânii după fiecare supt – persistenţa laptelui şi a salivei în pliurile mamelonare favorizează multiplicarea germenilor;
- infecţii ale mamei cu germeni piogeni – stafilococii cutanate, ale mâinilor, axilei etc;
- infecţii naso-farinigiene sau tegumentare ale sugarului.

Etiopatogenie
Germenul cel mai frecvent depistat în infecţiile sânilor este Staphylococcus aureus, apoi streptococul hemolitic şi mai rar Streptococus fecalis, Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae.
Porţile de intrare ale germenilor sunt reprezentate de orificiile mamelonare ale canalelor galactofore şi soluţiile de continuitate tegumentare. Propagarea are loc de-a lungul canalelor, pe cale limfatică sau prin ţesutul conjunctiv interlobular.

Formele anatomo-clinice
Limfangita ete forma de debut a infecţiilor sânilor, întâlnindu-se în zilele a 5-a a 10-a de lehuzie, la femei cu fisuri mamelonare. Placardul de limfangita se plasează mai ales în cadranele supero-externe, are o culoare roşie, margini estompate şi prezintă treneuri limfatice în direcţia axilei. Placardul este dureros, tegumentele calde. Şi adenita satelită este dureroasă. Lehuza are starea generală modificată şi prezintă febră până la 40° C. Simptomatologia generală şi locală cedează de regulă rapid, în 1 – 2 zile.

Galactoforita debutează mai târziu, pe parcursul săptămânii a doua de lehuzie. Lehuza este febrilă (38° -38,5°C), prezintă cefalee, o oarecare modificare a stării generale. Acuză senzaţia de tensiune dureroasă a sânului, exacerbată prin mişcarea braţului şi prin palpare. Sânul este uşor mărit de volum, iar prin exprimarea mamelonului, printr-unul din orificii se scurge lapte amestecat cu puroi. Culturile din lapte sunt pozitive.

Mastita în sens restrâns defineşte inflamaţia acută a sânilor din puerperalitate. În sens larg, denumirea este atribuită tuturor inflamaţiilor acute ale sânilor.

Tratament

Tratamentul infecţiilor acute puerperale ale sânilor constă în administrarea de antibiotice şi analgezice – antipiretice. Tratamentul iniţial constă în administrarea unei betalactamine (oxacilină, o cefalosporină) sau un macrolid (eritromicină). Dacă răspunsul nu este suficient de prompt, schema terapeutică va fi modificată după ce dispunem de culturi şi antibiogramă.
Tratamentul chirurgical se adresează formelor care au evoluat spre abcedare. Sub anestezie generală se practică incizii radiare sau periareolare (mai estetice, dar uneori mai puţin eficiente) şi se evacuează puroiul. Eventualele cloace (frecvente) se evacuează prin debridare cu degetul. Se instituie drenajul prin contraincizie, decliv, pentru câteva zile.

Forme particulare

Formele acute sunt reprezentate de:
- abcesul areolar – superficial şi localizat la areola mamară;
- furuncul – adeseori având punctul de plecare un tubercul Montgomery;
- abcesul retromamar – profund, uneori dificil de diagnosticat; Este evidenţiat la nevoie prin examinarea ultrasonică. Pentru a fi evacuat, incizia se practică în şanţul submamar;
- erizipelul este determinat de streptococul hemolitic; are forma unui placard de culoare roşietică, marginile mai reliefate, circinate, net conturate. Porţiunea lui centrală este mai palidă. Starea generală a pacientei este alterată, febra importantă, prezintă frisoane.

Carcinomul inflamator
Carcinomul inflamator ar reprezenta 1 – 2% din cancerele mamare. Este întâlnit la femeia tânără, mai adesea în puerperalitate. Debutul este brusc, evoluţia rapidă, iar prognosticul sever. Sânul creşte în volum, pielea este roşie, fierbinte.
Edemul datorat invaziei neoplazice a limfaticelor pielii, conferă acesteia aspectul de “coajă de portocală”.
Microscopia evidenţiază infiltrarea cu celule neoplazice a întregii glande şi penetrarea lor în vasele limfatice şi sanguine.
Chimioterapia “agresivă”, utilizată înaintea intervenţiei chirurgicale, pare să amelioreze prognosticul.

Sarcoamele
Reprezintă mai puţin de 1% din cancerele de sân. Pot fi primitive sau să apară în urma malignizării unor tumori benigne – fibroadenoame, tumori philodes. Se întâlnesc mai ales la femei de peste 50 de ani. Pot fi unilaterale sau bilaterale, ultimele fiind se pare mai frecvente, pe parcursul sarcinii.
Clinic, sânul apare difuz mărit, uneori de consistenţă dură, alteori mai moale. Diagnosticul este stabilit prin biopsie şi examen histopatologic.
Tratamentul este acelaşi cu al carcinoamelor.

Recidivele şi metastazele
Recidivele după cancerele mamare tratate survin la nivelul toracelui sau al staţiilor ganglionare. Cele toracice sunt mai frecvente la bolnave care nu au beneficiat de radioterapie. Tratamentul constă în ablaţia chirurgicală, dacă nu sunt de dimensiuni prea mari, radio-, chimio- şi hormonoterapie.
Metastazele osoase ale cancerelor mamare beneficiază de radioterapie. Dacă femeia prezintă încă cicluri menstruale sau se află în menopauză de mai puţin de 2-3 ani, se procedează la castrarea chirurgicală. Metastazele pulmonare pot beneficia de ablaţia chirurgicală (enucleere, rezecţii pulmonare limitate), chimio- şi hormonoterapie.
În metastazele hepatice se recurge la chimio-, hormonoterapie

Tratamentul chirurgical a reprezentat mult timp singurul mijloc terapeutic disponibil în cancerul de sân. Intervenţia constă în mastectomia lărgită cu excizia marelui pectoral îi evidarea axilară, conform tehnicii statuate de către Hlasted, în urmă cu mai mult de un secol. Pe măsură ce chimioterapia a început să ocupe un loc tot mai important in tratamentul cancerelor de sân, au fost adoptate intervenţii mai puţin mutilante – mastectomiile Patey sau Madden, iar mai recent chiar intervenţii limitate:
- mastectomii segmentare, excizii locale largi (sectorectomii);
- lumpectomii sau “tylectomii” – disecţie locală a tumorii şi a ganglionilor axilari.

Radioterapia

Sunt radiosensibile aproximativ 70% din cancerele mamare. Radioterapia poate să succeadă intervenţiei chirurgicale sau să premeargă operaţiei. Sunt şi protocoale terapeutice în care bolnava este supusă doar radioterapiei, chimio- şi hormonoterapiei.

Chimioterapia adjuvantă sistemică a fost la început indicată în prezenţa metastazelor ganglionare axilare. În prezent citostaticele sunt administrate în cure succesive, la toate bolnavele cu cancere de sân. Citostaticele pot fi administrate preoperator, concomitent cu iradierea, sau secvenţial: mai întâi citostatice şi apoi radioterapia. În protocoalele terapeutice ce presupun asocieri de citostatice, au fost incluse succesiv: ciclofosfamida, metotrexatul, 5-fluorouracilul, vincristina, adriblastina, girostanul (thio-tepa), cisplatinum, etoposid.

Hormonoterapia
60% din cancerele mamare conţin receptori pentru estrogeni, răspunzând favorabil la administrarea antiestrogenilor.
Se utilizează Tamoxifen citrat (Tamoneprim), administrat de elecţie tuturor bolnavelor cu cancere de sân aflate în menopauză.
La femeile cărora li s-a practicat mastectomia radicală, din considerente estetice, se poate recurge la chirurgia reconstructivă.

Prognostic

Sunt elemente de prognostic defavorabil:
- rată accelerată de creştere a tumorii;
- stadiul avansat în momentul instituirii tratamentului;
- asocierea cu sarcina;
- tratamente hormonale intempestive administrate pe parcursul ultimilor 2 ani, premergători diagnosticării cancerului;
- unele forme histopatologice (atipice, trabeculare), gradul histopatologic G3 (tumoare slab diferenţiată sau nediferenţiată);
- invaziei peritumorale şi la distanţă;
- tumorii situate în cadranele interne şi central.

Pentru cazurile de cancer de sân tratate, supravieţuirea globală la 5 ani este de aproximativ 50%. La 10 ani, supravieţuirea este de 30%.

Fibroadenomul mamar
Este cea mai frecventă tumoare benignă a sânilor. Este diagnosticată adeseori la femeia tânără. Fibroadenomul poate fi unic, uneori multiplu (în 10-15% din cazuri) şi bilateral. Dimensiunile formaţiunii nu se modifică premenstrual, dar pot creşte rapid în cursul sarcinii.
La palpare fibroadenomul este dur, bine delimitat, de mărime variabilă. Poate atinge dimensiuni importante mai ales la adolescente (tumori philodes).
Creşterea foarte rapidă poate corespunde transformării sarcomatoase a tumorii.
Conduita constă în excizia tumorii şi examenul histopatologic.