Globulele roșii pot fi considerate niște mici saci cu hemoglobină, principalul lor constituent. Rolul lor este acela de a transporta oxigenul de la plămâni la țesuturi și dioxidul de carbon, care este practic un rezidu al proceselor metabolice, în sens invers, de la țesuturi la plămâni, unde este eliminat. Gazele sanghine se transportă în eritrocite legate de hemoglobină, mai precis de fierul din structura acesteia. Sângele oxigenat la nivelul pulmonar este trasportat către celule prin artere. Schimbul de gaze între sânge și țesuturi are loc la nivelul vaselor capilare care sunt cele mai mici vase sanghine constituind microcirculația. Sângele încărcat cu dioxid de carbon este transportat către plămâni prin vene.

Caracterizarea sângelul din punct de vedere al conținutului în hemoglobină, al distribuției acesteia la nivelul globulelor roșii poartă numele de hemogramă.
Hemograma este o analiză extrem de frecvent utilizată în toate specialitățile medicale, fiind practic obligatorie indiferent de tipul de boală.
În hemogramă, în afară de numărul de eritrocite, mai regăsim expriamtă și valoarea hemoglobinei care este normală între 12 și 14 grame pe decilitrul de sânge, și valoarea hematocritului, care reprezintă proporția pe care o ocupă eritrocitele în volumul total al sângelului și care în mod normal trebuie să fie egal, în valoare absolută, cu hemoglobina înmulțită cu 3.

Globulele roșii sunt produse în măduva osoasă hematopoietică, localizată, la adult, în oasele late cum este sternul (osul din fața cutiei toracice) sau oasele sângelui, adică hematopoieza, se desfășoară și la nivelul altor oase precum și în ficat și splină, locuri în care acest proces se poate relua la adult, în condiții de boală.
Unele globule roșii mai tinere, mai mari decât globulele roșii adulte, prezintă în citoplasmă, la colorații speciale, o rețea care le-a dat practic și numele de reticulocite.

Globulele roșii au o perioadă de viață de 120 zile după care se distrug, în principal în splină.