Cunoştinţele medicale au evoluat foarte mult în ultimii zeci de ani.
Pe măsura descifrării mecanismelor celulare care stau la baza leziunilor proprii bolii, în aceeaşi măsură s-a putut verifica şi rolul alimentaţiei:

- ca factor auxiliar curativ – deci cu acţiune favorabilă procesului de vindecare
- cu acţiune negativă, putând întreţine un anumit grad de leziuni celulare sau să împiedice vindecarea, fiind factori nocivi direcţi (cu molecule toxice celulare hepatice) sau indirecte (întreţinând anumite deficienţe de digestie şi resorbţie, anumite lipsuri alimentare esenţiale bunei funcţionari).
Pacienţii cu hepatite pot asocia şi anumite deficienţe sau suferinţe digestive – ale stomacului mai ales, temporare, în cadrul bolii (ca în perioada iniţială a hepatitelor acute) sau independente (ca în cazul pacienţilor alcoolici, care dezvoltă o gastrită cronică hipoacidă).
De aceea dieta trebuie să aibă în vedere şi aceste suferinţe asociate.

Dieta recomandata pacientilor cu hepatita acuta (virala sau toxica)

Pacientul cu hepatită acută poate prezenta la debutul bolii o sumă de tulburări digestive, ce antrenează un grad de intoleranţă la o alimentaţie normală.
În această perioadă, până la internarea în spital, se recomandă:
- lactate (lapte dulce, acidulat, sana, iaurt, ) şi derivate (brânză proaspătă de vaci, caş dulce, urdă, telemea de vacă proaspătă sau desărată, uneori şi de oaie, proaspătă);se vor evita brânzeturile fermentate (“rafinate”), caşcavalul.
- făinoase : biscuiţi, pesmet, pâine albă mai veche sau prăjită, stixini, grisine, orez fiert, griş, paste făinoase în supe sau budinci uşoare; prăjituri de casă (cu cocă simplă) fără adaosuri de tip creme, cacao, însiropate, etc.
- ouă moi, ouă în preparate (găluşti sau zdrenţe în supă) dar nu prăjite
- supă de legume, uneori şi supă de came slabă (de pasăre sau peşte)
- legume preparate (fierte ca sote-uri sau piureuri) sau în mâncăruri; cartoful este bine tolerat copt în cuptor sau fiert (ca atare sau ca piure) – şi se va evita forma prăjită; uneori este tolerată salata verde uşor acrită cu lămâie
- fructe sub formă de sucuri preparate pe loc, în casă (nu sub forma comercializată care conţine stabilizatori şi alte ingrediente potenţial toxice), mai rar ca atare, preferabil semipreparate (mere rase, consumate după o perioadă de păstrare, cu adaos mic de zahăr), sau mere coapte

Ce nu se recomandă:

- mîncărurile grase, pregătite la cuptor sau cu un conţinut bogat în celuloză (vinete, ridichi, varză, castraveţi)
- condimentele iuţi ( ceapă şi usturoi crude, hrean, ardei iute, piper, boia)
- fructele ca atare (mere, pere, piersici, şi – mai ales, cele cu ulei – nuci, alune, seminţe de dovleac)
Toate acestea stagnează în stomac o perioadă mai lungă, făcând digestia dificilă, şi întreţin senzaţia de vomă şi vărsăturile.
- carnea ca atare – indiferent de forma de preparare (fiartă sau grătar) poate să nu fie tolerată, în unele cazuri cu toleranţă digestivă satisfăcătoare este permisă carnea slabă (pasăre sau peşte slab) fără organe, fără mezeluri -mai ales cele afumate – sau conservată (prăjită, la borcan, în conserve sau ca pastrama)
- icrele de peşte

Alte sfaturi utile:

Cantitativ, mese mai mici şi mai dese, pentru a evita senzaţia de plenitudine.
Forma culinară şi prezentarea alimentelor trebuie să fie apetisantă, să facă plăcere şi nu să provoace repulsie.
Să nu se forţeze pacientul să mănânce peste senzaţia de saturaţie (chiar dacă este precoce, doar după câteva înghiţituri) pentru a nu provoca reflexul de vomă.
Odată cu intrarea în faza de stare, pacientul îşi recapătă apetitul şi dispare intoleranţa digestivă. în această perioadă, şi mai ales în convalescenţă, pacientul are tendinţa de a mânca orice, fără restricţii, şi de multe ori, din cauza apetitului exagerat se produce o acumulare nedorită cu creşterea în greutate accelerată.
Obiectivul principal din această perioadă va fi echilibrarea dietei cu necesităţile reale calorice şi nutritive, şi – uneori, interzicerea alimentelor toxice direct (alimentele iuţi şi alcoolul sub orice formă).

În cazurile cu dischinezie biliară de cele mai multe ori scade toleranţa pacientului la ouă, grăsimi şi unele legume :varza (şi cele înrudite – conopidă, gulii) şi usturoiul fiind printre cele mai importante.Toleranţa poate varia de la un pacient la altul sau de la o perioadă la alta.
De multe ori nu contează cantitatea ingerată ci doar prezenţa lor în meniu, suficientă pentru a provoca dureri, greţuri sau vome.
Acţiunea lor fiind atât de variabilă, este mai corect să fie definite ca factori alimentari de risc.
În afara acestor elemente de risc, alimentaţia pacientului este compatibilă cu o diversitate şi cantitate în limite normale pentru toate componentele şi pentru toate formulele (reţetele) culinare.
În cazurile severe, în special de infecţii biliare este posibil ca, pentru o perioadă scurtă, să fie necesară o dietă mai restrictivă, asemănătoare celei prezentate pentru cazurile de hepatite acute la debut.

- o restricţie severă la alimentele proteice – carne, lactate – brânzeturi şi ouă, uneori şi cele vegetale – ca fasolea şi mazărea; toleranţa redusă permite doar un aport de cca 50 de grame pe zi, ceea ce poate fi respectat prin alternarea acestora de la o zi la alta şi în cantităţi mici. Depăşirea acestor porţii poate conduce la instalarea comei hepatice, pentru că ficatul bolnav nu mai poate asigura prelucrarea integrală a proteinelor înghiţite, cu acumulare de produse toxice – mai ales amoniac.
- o restricţie importantă la sarea de bucătărie; practic, se va găti fără adaos de sare, necesarul organismului fiind asigurat de sarea intrinsecă a alimentelor componente
în aceste situaţii alimentaţia se va sprijini pe făinoase, dulciuri (cu măsură!), grăsimi în cantitate moderată ( doar grăsimi vegetale de tip margarina sau untdelemn la supe de legume), sucuri de legume (de morcov) şi de fructe proaspăt preparate în casă, bogate în vitamine naturale, soteuri şi piureuri de legume.