BlogoMedica.Ro » articulatie

artrogripoza

BlogoMedica — Thu, 08 Oct 2009 17:19:04 +0000

artrogripoză = flectare permanentă sau persistentă a unei articulaţii.

artrogripoză multiplex congenita = afecţiune congenitală caracterizată prin contracţia câtorva dintre articulaţiile extremităţilor.

Dicționar medical

articulatie

BlogoMedica — Wed, 07 Oct 2009 17:18:11 +0000

articulaţie:
1. Punct de contact între două sau mai multe oase; încheietură.
2. Sistem de articulare a două oase.
3. Emiterea unui sunet caracteristic limbajului vorbit.

articulație de alunecare = tip de articulaţie diartrodială în care suprafeţele juxtapuse sunt mai mult sau mai puţin plate, ceea ce permite o mişcare de alunecare, ca aceea dintre suprafeţele articulare ale vertebrelor; denumită şi articulare planiformă; artrodie.

articulație amfiartrodială = articulaţie în care oasele sînt unite printr-un disc fibrocartilaginos care permite o mişcare redusă, ca aceea dintre corpurile vertebrale; denumită şi articulaţie cartilaginoasă; amfiartroză.

articulație balanţă = tip de articulaţie diartrodială care permite o mişcare redusă (dus-întors), asemănătoare mişcării unei balamale; de exemplu, articulaţia falangiana.

articulație condiliană = tip de articulaţie diartrodială în care suprafaţa articulară ovoidă a unui os intră în cavitatea eliptică a altui os, permiţând orice tip de mişcare, cu excepţia rotaţiei axiale.

articulație cotilică = tip de articulaţie diartrodială în care capătul sferic al unui os intră în cavitatea concavă a altui os, ceea ce permite mişcări extensive în toate direcţiile, ca acelea executate de coapsă şi umăr. Denumită şi articulaţie sferică; enartroză.

articulație diartrodială = articulaţie care permite o mişcare relativ liberă, caracterizată de prezenţa: (a) unui strat cartilaginos care acoperă suprafaţa articulară a oaselor şi (b) unei cavităţi între oase; totul este înconjurat de o capsulă căptuşită de o membrană sinovială; denumită şi articulaţie sinovială sau mobilă; diartroză.

articulație rotativă = tip de articulaţie diartrodială în care un os cilindric, pivot, se roteşte într-un inel osteofibros; de exemplu, articulaţia radioulnară proximală; denumită şi articulaţie pivot sau trohoidă.

articulație sferică = vezi articulaţie cotilică, sferică enartroză.

articulație sinartrodială = articulaţie în care cele două oase sunt unite de un ţesut fibros care nu permite mişcarea oaselor; de exemplu, articulaţiile oaselor cutiei craniene; denumită şi articulaţie fibroasă sau imobilă; sinartroza.

articulație sinovială = vezi articulaţie diartrodială.

articulație în şa = tip de articulaţie sinovială în care suprafaţa articulară a unui os este concavă pe o parte şi convexă pe cealaltă parte, în unghi drept faţă de prima, în timp ce suprafaţa articulară a celuilalt os este convexă şi concavă; de exemplu, articulaţie carpometacarpiană a degetului mare.

articulație temporomandibulară (ATM) = articulaţie între condilul mandibular, fosa mandibulară şi tuberculul articular al osului temporal; împărțită de un disc articular oval și subțire în două cavități căptușite de o membrană sinovială.

Dicționar medical

Structura unei articulatii

BlogoMedica — Mon, 15 Jun 2009 10:13:52 +0000

Bolile reumatice sunt de fapt boli care afectează predominant (dar nu exclusiv) articulaţiile.
O articulaţie este constituită din două extremităţi osoase, care se mişcă una faţă de cealaltă.
Suprafeţele articulare sau epifize au o formă care le permite o anumită îmbucare, astfel încât într-o anumită articulaţie, dacă o epifiză este complexă cealaltă este concavă.
Cele două extremităţi osoase de la nivelul unei articulaţii sunt acoperite cu un înveliş cartilaginos (cartilaj articular), care are o suprafaţă perfect netedă, ceea ce permite o alunecare uşoară a celor două epifize, una pe cealaltă.
Extremităţile osoase sunt solidarizate între ele prin ţesut fibros, care formează un manşon, numit capsulă articulară; aceasta poate prezenta unele întărituri, numite ligamente, rezultate din îngroşarea ţesutului fibros ce leagă cele două epifize.
Capsula articulară este căptuşită de o membrană moale, bogată în vase şi nervi. Este vorba de o membrană sinovială, a cărei faţă internă (articulară) prezintă nişte prelungiri foarte fine, numite vilozităţi sinoviale.
Membrana sinovială are important rol de a secreta lichidul sinovial, care serveşte atât la lubrefierea cartilajului de acoperire, cât şi la nutriţia acestuia (cartilajul articular este aproape în totalitate lipsit de vase).
În vecinătatea articulaţiei se găsesc muşchii, care inserându-se pe extremităţile osoase contribuie la menţinerea lor în contact şi care asigură în acelaşi timp mobilitate articulaţiei.
În reumatismele inflamatorii, sediul leziunilor îl constitue membrana sinovială, pe când în reumatismele degenerative primul lezat este cartilajul articular.