Structura unei articulatii
Bolile reumatice sunt de fapt boli care afectează predominant (dar nu exclusiv) articulaţiile.
O articulaţie este constituită din două extremităţi osoase, care se mişcă una faţă de cealaltă.
Suprafeţele articulare sau epifize au o formă care le permite o anumită îmbucare, astfel încât într-o anumită articulaţie, dacă o epifiză este complexă cealaltă este concavă.
Cele două extremităţi osoase de la nivelul unei articulaţii sunt acoperite cu un înveliş cartilaginos (cartilaj articular), care are o suprafaţă perfect netedă, ceea ce permite o alunecare uşoară a celor două epifize, una pe cealaltă.
Extremităţile osoase sunt solidarizate între ele prin ţesut fibros, care formează un manşon, numit capsulă articulară; aceasta poate prezenta unele întărituri, numite ligamente, rezultate din îngroşarea ţesutului fibros ce leagă cele două epifize.
Capsula articulară este căptuşită de o membrană moale, bogată în vase şi nervi. Este vorba de o membrană sinovială, a cărei faţă internă (articulară) prezintă nişte prelungiri foarte fine, numite vilozităţi sinoviale.
Membrana sinovială are important rol de a secreta lichidul sinovial, care serveşte atât la lubrefierea cartilajului de acoperire, cât şi la nutriţia acestuia (cartilajul articular este aproape în totalitate lipsit de vase).
În vecinătatea articulaţiei se găsesc muşchii, care inserându-se pe extremităţile osoase contribuie la menţinerea lor în contact şi care asigură în acelaşi timp mobilitate articulaţiei.
În reumatismele inflamatorii, sediul leziunilor îl constitue membrana sinovială, pe când în reumatismele degenerative primul lezat este cartilajul articular.