Spondiloza cervicală, dorsală şi lombară
Leziunile degenerative pot interesa şi articulaţiile coloanei vertebrale.
Reumatismul degenerativ al coloanei vertebrale este desemnat cu terenul generic de spondiloză; în funcţie segmentul afectat, spondiloza poate fi cervicală, dorsală sau lombară.
Coloana vertebrală este alcătuită din suprapunerea vertebrelor, între care se găsesc nişte structuri numite discurile intervertebrale. O vertebră are o parte anterioară (corpul vertebral) şi o parte posterioară (arcul neural). Corpul vertebral, de formă, în general, cilindrică, este alcătuit din os spongios, înconjurat de o corticală rezistentă; el este limitat în sus şi în jos de platourile vertebrale (superior şi inferior).
Spondiloza cervicală
În spondiloza cervicală bolnavii acuză cefalele sau dureri cronice ale gâtului, iradiate către umeri şi către regiunea interscapulovertebrală. Sediul acestor dureri este imprecis, ele accentuându-se prin mişcările coloanei cervicale şi sunt calmate de repaus; uneori sunt mai accentuate dimineaţa la sculare.
Pe fondul acestor dureri cronice bolnavii pot prezenta şi crize dureroase acute; este un torticolis (cerviealgia acută), care constă într-un blocaj dureros al gâtului, într-o poziţie înclinată lateral şi de contractură musculară. Aceste crize dureroase pot fi declanşate de o mişcare bruscă sau prea amplă. După câteva zile durerile diminuează în intensitate ca urmare a tratamentului sau în mod spontan; ele pot reveni în împrejurări asemănătoare.
Este foarte important ca torticolisul determinat de artroza cervicală să nu fie confundat cu cel secundar unui morb Pott (tuberculoză vertebrală), unei fracturi parcelare posttraumatice sau unei luxaţii, afecţiuni care beneficiază de măsuri terapeutice specifice.
Episoadele dureroase ale artrozei cervicale trebuie tratate; totuşi, depistarea întâmplătoare la examenul radiologic a unor osteofite nu numai că nu trebuie urmată de nici un tratament, dar nici nu trebuie să fie semnalată.
În tratamentul artrozei cervicale folosim, în primul rând aspirina şi celelalte ATNS. În caz de crize dureroase intense se recomandă un tratament antiinflamator mai energic (indometacin sau chiar Prednison), timp de câteva zile, alături de repausul la pat.
Fizioterapia (curenţi diadinamici, undele scurte), alături de masaj, contribuie la obţinerea unei ameliorări; radioterapia rămâne un mijloc terapeutic de rezervă, indicat mai ales vârstnicilor.
Elongaţiile cervicale sunt adeseori utile; manipulările vertebrale, deşi pot determina ameliorări, nu sunt lipsite de riscuri, unele chiar foarte mari. Folosirea unei manevre pentru imobilizarea gâtului este indicată în crizele hiperalgice.
Spondiloza dorsală
Spondiloza dorsală reprezintă o cauză relativ frecventă de dureri vertebrale la subiectul de peste 40 de ani, ea apărând deci relativ precoce. Această artroză poate fi primitivă, constând în principal din procesul de degenerescentă discală. Alteori ea poate fi secundară unor tulburări de statică vertebrală: scolioză (derivaţii laterale), cifoză (curbură în flexie accentuată).
În general artroza dorsală este bine tolerată. Fără a avea caractere speciale, durerea determinată de spondiloza dorsală are totuşi unele particularităţi: nu iradiază către torace, este calmată de repaus, nu evoluează sub formă de crize acute, nu are o localizare precisă, nu este însoţită de semne neurologice.
Examenul radiografic arată pensări ale discurilor, osteofitoza anterioară şi laterală.
În cazul unor dureri intense, întâlnite în scoliozele accentuate şi în discartrozele dorsale, menţinerea coloanei lombare printr-un lombostat poate avea o influenţă favorabilă asupra coloanei dorsale, ale cărei dureri pot diminua.
Infiltraţiile paravertebrale cu preparate cortizonice şi xilină sunt eficace în dorsalgiile localizate, cu o durere precisă la palpare sau la mobilizare.
Laseroterapia, fizioterapia şi crenoterapia (curele de nămol) sunt eficace la un mare număr de bolnavi.
Spondiloza lombară
Spondiloza lombară se manifestă prin dureri lombare (lombalgii) cronice acute sau cronice.
Lombalgia cronică este o durere surdă, persistentă, mediană sau paravertebrală, iradiind uneori către fese; la mulţi bolnavi durerea este mai supărătoare dimineaţa, la sculare, când se însoţeşte şi de redoare mai pronunţată, ce diminuează sau dispare după mişcare în 10-20 de minute. Durerea reapare după oboseală, mai alei după mers îndelungat, ortostatism prelungit, transport de obiecte grele, lucru cu coloana flectată.
Această durere, ca şi celelalte dureri din reumatismele degenerative, sunt de tip mecanic: ea diminuează în decubit dorsal sau chiar dispare.
Ritmul acesta zilnic al durerii este evocator pentru o suferinţă discală.
Examenul obiectiv evidenţiază unele semne fizice de suferinţă vertebrală: pierdere a lordozei fiziologice, scolioza antalgică, oarecare redoare vertebrală; de asemenea, mobilizând coloana vertebrală, se remarcă o diminuare moderată a flexiei lombare, această mişcare fiind însoţită de dureri. Palpând coloana lombară, ca şi regiunea paravertebrală, putem găsi diferite puncte sensibile.
Lombalgia cronică este determinată cel mai des de artroza lombară, cu componentele ei: discartroza, osteofitoza difuză, artroza posterioară. Amintim alte cauze ale lombalgiei cronice: tulburările de statică verbală (scolioza, hiperlordoza), unele malformaţii congenitale (splina bifidă, anomalii tranziţionale, bloc verbal).
Tratamentul lombalgiei cronice constă în repaus relativ, suprimarea eforturilor în poziţie flectată, transportul de greutăţi, sporturile traumatizante. Obezilor li se recomandă cura de slăbire, pentru a corecta tulburarea de statică (hiperlordoza lombară, determinată de obezitate).
Deseori poate fi util un lombostat, ceea ce determină o diminuare a travaliului mecanic, lombosacrat, permiţând bolnavului să aibă o activitate socioprofesională obişnuită.