Sindrom nefritic acut (ansamblu de simptome şi semne generate de leziunile glomerulare) având la bază leziuni glomerulare proliferative endocapilare cu caracter difuz sau focal sau extracapilare (semilune capsulare).Sindromului clinic nefritic îi corespunde un examen de laborator al urinii caracterizat prin hematurie cu hematii modificate morfologic, datorită contactului prelungit cu urina şi eventual organizate în timpul tranzitului tubular sub formă de cilindri eritrocitari asociate cu cantităţi anormale de proteine în urină (proteinurie) cu valori non-nefrotice sau nefrotice (peste 3,5 g/zi) şi cilindri proteici hialini, granulari şi uneori grăsoşi (la bolnavi cu proteinurie nefrotică).
De asemenea, îi corespunde o afectare funcţională renală de gravitate variabilă (insuficienţa renală) precum şi grade variate de reducere a eliminării apei şi electroliţilor având drept urmare apariţia edemelor, HTA şi congestiei circulatorii.Sindromul nefrotic cronic poate să aibă la bază acelaşi tip de leziuni proliferative, ajunse într-un număr din ce în ce mai mare de nefroni în stadiul de hialinizare şi fibrozare corelate cu acelaşi tablou de modificări urinare ca şi în sindromul nefritic acut şi cronic sau leziuni de tip membranos (vezi mai sus), leziuni glomerurale zise minime (invizibile în microscopia optică şi descoperite sub forma fuziunii pedicelelor podicitare doar în microscopia electronică) sau de scleroză glomerulară focală şi segmentară, toate asociate cu o proteinurie glomerulară de grad (rang) nefrotic (peste 3,5 g/zi) şi edeme masive nefrotice, hipoproteinemie cu hipoalbuminurie severă şi hiperlipemie realizând un al doilea sindrom glomerular major.