Sindromul hemolitic şi uremic şi purpura trombotică trombatopenică sunt două coagulopatii de consum, cu predilecţie particulare pentru rinichi, prima, şi pentru
sistemul nervos central, a doua. În rinichi, arterele renale mici şi arteriolele aferente prezintă grade variate de ocluzie prin hiperplazie intimală şi depozite de fibrină
ducând la apariţia unor multiple infarctizări hemoragice corticale şi în cazurile grave, necroză corticală bilaterală.
Alte leziuni glomerulare, tubulare şi interstiţiale contribuie de asemenea la apariţia insuficienţei renale acute oligurice şi hipertensive. Dintre numeroasele mecanisme de producere, pentru explicarea leziunilor endoteliului vascular şi a coagulopatiei se are în vedere îndeosebi un fenomen Schwartzman generalizat indus de microorganisme gram negative sau endotoxinele lor.
Evoluţia cronică a leziunilor după ieşirea din faza acută pentru cazurile care nu se vindecă poate duce la constituirea insuficienţei renale cronice terminale.
Tratamentul se bazează pe corticoterapie în doze mari asociată cu plasmafereză şi eventual anticoagulante şi antiagregante. Eficacitatea plasmaferezei este mai bine dovedită pentru purpura trombotică trombocitopenică decât pentru sindromul hemolitic şi uremic. Dializa acută poate fi necesară pentru bolnavi cu IA severă iar dializa cronică şi transplantul renal pentru cei cu IRC terminală.