Sindromul Bartter

Sindromul Bartter este denumit ansamblul de manifestări clinice, urinare şi umorale care se constituie consecutiv alterării reabsorbţiei clorului în ansa ascendentă Henle. Transmiterea este de tip recesiv şi cazurile tipice se întâlnesc la copii.
Manifestările clinice principale sunt reprezentate de slăbiciune musculară, crampe musculare, poliurie şi nicturie.
Examenul de urină arată cantităţi crescute de clor, potasiu, magneziu, calciu şi radicali acizi.In sânge, hipopotasemia poate fi severă, asociată eventual cu hiponatremia, hipocloremia şi hiperbicarbonatemia (alcaloză).
La adult manifestări asemănătoare pot fi induse de abuzul de diuretice.
Tratamentul se bazează pe aport bogat de sodiu şi potasiu şi eventual magneziu, spironolactonă, inhibitori ai producţiei de prostaglandine (anti-inflamatori nesteriodieni) şi ai enzimei de conversie a angiotensinei.