Ulcerul duodenal, ca şi cel gastric, se instalează cu un tablou clinic caracteristic, constând din dureri şi semne dispeptice periodice şi ritmice. Chiar aceste acuze enunţate de către pacient cu ocazia anamnezei constituie elementul principal de diagnostic. Celelalte investigaţii complementare – de laborator sau imagistice – nu fac altceva decât să confirme suspiciunea de ulcer pusă pe baza manifestărilor clinice.
În cadrul tabloului clinic, durerea reprezintă simptomul dominant, prezent în 95-96% din cazuri. Uneori reprezintă chiar singura acuză importantă desprinsă din discuţia medic-pacient.
Durerea ulceroasă este determinată de aciditatea crescută care acţionează asupra receptorilor durerii din peretele duodenului şi stomacului şi de intensificarea activităţii contractile a musculaturii netede a peretelui duodenal manifestată sub forma unui peristaltism accentuat. Acest hiperperistaltism este determinat tot de către hiperaciditate.
Spuneam că durerea din ulcerul gastro-duodenal este caracterizată printr-o ritmicitate şi o periodicitate.
Ritmicitatea se referă la faptul că durerea este legată de ritmul alimentar, adică de orarul zilnic de alimentaţie. Orarul durerii este de obicei constant pentru un anumit bolnav. În ulcerul duodenal, durerea apare când stomacul este gol, la aproximativ 4-5 ore după servirea mesei, şi cedează odată cu o nouă alimentare.
Dacă în cazul ulcerului gastric alimentarea calma durerea pe o perioadă scurtă, de 30 minute – 1 oră, în ulcerul duodenal calmarea durerii ţine cam 2-3 ore, ceea ce coincide de regulă cu momentul mesei următoare.
În ulcerul duodenal existând o secreţie clorhidropeptică ce continuă nestingherită şi în timpul nopţii, bineînţeles că durerea poate să apară şi noaptea, trezind bolnavul din somn. Senzaţia bolnavului va fi acela de „foame dureroasă”, iar aceia care au suferit o perioadă mai lungă de timp cunosc aceste lucruri şi au de obicei la îndemână lapte şi biscuiţi sau pâine prăjită care, odată ingerate, le ameliorează durerea.
Ritmicitatea durerii este mult mai caracteristică ulcerului duodenal decât celui gastric.
Durerea apare ceva mai târziu, după o masă copioasă, însă este mai vie decât după o masă mai modestă.
Trebuie spus că stress-ul psihic, fumatul, stările conflictuale intensifică durerea, pe când repausul fizic şi psihic, alcalinele şi fracţionarea meselor o ameliorează.
In fazele iniţiale ale bolii ulceroase, ritmicitatea este mai evidentă. Pe măsura evoluţiei spre cronicizare sau spre apariţia complicaţiilor, durerea îşi cam pierde ritmul, devenind persistentă şi cedând mult mai greu la ingestia de alimente sau de alcaline.
Unii bolnavi îşi provoacă vărsătura în puseul dureros, deoarece astfel este eliminat retrograd conţinutul acid, durerile ameliorându-se.
Pe lângă ritmicitate, durerea ulceroasă mai este caracaterizată şi de o periodicitate anuală. Aceasta înseamnă că durerea din ulcerul duodenal apare mai ales primăvara şi toamna, spre deosebire de durerea din ulcerul gastric care apare mai frecvent vara şi iarna.
Atunci când apare, perioada dureroasă durează aproximativ o lună, după care se instalează o nouă perioadă de linişte până la următorul puseu dureros.
Perioadele de acalmie, care alternează cu cele dureroase, pot dura săptămâni, luni sau chiar ani de zile.