Artrozele sunt întâlnite în special la persoane peste 50 de ani.
În cazul unor suferinţe articulare pe care le prezintă un tânăr sau o tânără de 20 de ani, în mod obişnuit există un alt proces patologic, inflamator sau mecanic congenital, şi nu unul degenerativ (cu rare excepţii).
Reumatismul cronic degenerativ afectează puţine articulaţii de obicei una singură, cel puţin în perioada de debut a afecţiunii; cel mai des sunt afectate următoarele articulaţii: şoldul (artroza coxofemurală sau coxartroza), genunchiul (artroza genunchiului sau gonoartroza), articulaţiile mici ale mâinilor (fig. 18) şi articulaţiile coloanei vertebrale (spondiloza, cu cele 3 localizări ale sale: cervicală, dorsală sau lombară).
Celelalte articulaţii ale membrelor nu sunt interesate în mod obişnuit de procesul artrozic; în schimb reumatismele inflamatorii cronice, în special poliartrita reumatoidă, pe care am prezentat-o mai sus, afectează cvasitotalitatea articulaţiilor. Deci, între artroze şi artrite există – din punctul de vedere al numărului de articulaţii afectate – diferenţe nete.
Cele două tipuri principale de boli reumatice (inflamatorii şi degenerative) se mai diferenţiază şi prin afectarea diferită a celorlalte organe; dacă reumatismele inflamatorii au o tendinţă marcată la afectarea şi a altor organe şi sisteme (în afara articulaţiilor – de exemplu reumatismul articular acut atinge inima), reumatismele degenerative rămân cantonate strict la nivelul articulaţiilor, fără să afecteze şi organele interne.
În sfârşit, în privinţa răsunetului general există de asemenea, diferenţe nete; în timp ce bolnavii cu diverse forme de reumatism inflamator au o stare generală alterată, prezentând febră, inapetenţă, scăderea în greutate, bolnavii cu artroze au o stare generală bună, chiar înfloritoare, mulţi dintre ei fiind chiar hiperponderali.
Cauze artroze
Cauzele artrozelor nu sunt foarte clare, deşi se cunoaşte rolul favorizant al unor fracturi.
Artrozele au fost considerate în mod greşit de căre unii cercetători ca procese de îmbătrânire sau de uzură, deşi nu sunt nici una, nici alta. Procesul de senescenţă are alt corespondent anatomopatologic; chiar dacă artrozele sunt mai fecvente la vârstnici, faptul că ele nu sunt prezente la toţi indivizii care au ajuns la o anumită vârstă, constituie un argument împotriva teoriei care consideră artrozele ca un simplu rezultat al procesului de îmbătrânire.
Dintre factorii care au un rol în producerea artrozelor amintim factorii mecanici, endocrini, metabolici, vasculari.
Dintre factorii mecanici au rol tulburările de statică (de exemplu genunchii unui individ cu membrele inferioare curbate prezintă deseori leziuni de tip artrozic), traumatismele (sunt cunoscute artrozele care apar după traumatisme ce generează fracturi şi luxaţii), microtraumatismele (există unele profesii sau sporturi în care subiecţii sunt supuşi unor traumatisme de mică intensitate, dar repetate, cum ar fi meseria de mânuitor al ciocanului pneumatic).
Artrozele, din punct de vedere a cauzelor se împart în două categorii şi anume:
- artrozele primitive, la care nu găsim o cauză evidentă (în producerea lor pot interveni factorii amintiţi mai sus )
- artrozele secundare, determinate de o anumită cauză, cel mai ades o anomalie constituţională.