Este o boală cu transmisie sexuală, produsă de Treponema pallidum (Spirocheta pallida). In deceniul precedent, în ţara noastră se înregistrau anual câteva mii de cazuri noi de îmbolnăvire. Incidenţa sifilisului este în creştere, afectând predilect grupele de vârstă tânără. Raportul îmbolnăvirilor la bărbaţi, faţă de cele înregistrate la femei este de 3/1. în 96% – 98% din cazuri, transmisia are loc pe cale sexuală. Mai este posibilă transmisia prin sărut, transfuzii de sânge, instrumentar medical contaminat, obiecte de toaletă sau de menaj. Pe cale sexuală, inocularea are loc pe cale mucoasă şi prin leziunile tegumentare. Sunt contagioşi bolnavii netrataţi, prezentând sifilis primar sau secundar.
Perioada de incubaţie este, în medie, de 21 de zile (limite extreme 10 respectiv 90 de zile).
Sifilisul primar
Leziunea cutanată specifică este reprezentată de şancrul sifilitic (şancrul tare), de obicei solitar, mai rar multiplu. Iniţial apare o papulă ce se erodează şi se ulcerează. Leziunea este nedureroasă, rotund-ovală, de 0,5 – 2 cm diametru, cu marginile şterse aflate la nivelul epiteliului din jur, fundul neted, iar baza indurată. Şancrul drenează pe cale limfatică, determinând adenopatia satelită care devine palpabilă la 7-8 zile de la apariţia leziunii mucoase sau cutanate. Ganglionii sunt nedureroşi, duri, bine delimitaţi, iar cei mai mari pot atinge dimensiunea unei nuci. Ganglionul mare este dispus central, iar cei din jur sunt mai mici – aspect de “cloşcă cu pui”.
Alte localizări posibile ale sifiloamelor primare sunt buzele, limba, amigdalele, degetele, mameloanele, anusul.
Netratat, şancrul dispare în câteva săptămâni.
Diagnosticul diferenţial se face cu cancerul, limfogranulomatoza inghinală, şancroidul, herpesul genital, infecţiile fungice.
Sifilisul secundar
Devine manifest la câteva săptămâni sau luni de la debutul bolii, sub formă de erupţii (ce pot interesa orice suprafaţă cutanată sau mucoasă) sau de leziuni organice. Leziunile sunt consecinţa diseminării hematogene a spirochetei şi sunt denumite sifilide. Acestea pot fi eritematoase, papuloase, pigmentare, ulceroase. Sifilidele eritematoase (rozeolele sifilitice) sunt situate mai ales pe trunchi şi rădăcina membrelor, sunt simetrice şi durează 2-4 săptămâni. Cele papulo-scuamoase apar mai ales pe palme şi plante. În zonele “umede”, perineul de exemplu, pot să apară condyloma lata. Leziunile mucoase pot fi eritematoase, erozive, papuloerozive, ulceroase. Determinările mucoase sunt prezente la 30% din bolnave, având localizări diverse: gură, vălul palatin, faringe, mucoasele genitale.
Unele semne generale pot acompania erupţiile cutaneo-mucoase: febră până la 40°C chiar, cefalee, dureri difuze la nivelul oaselor datorită periostitei.
Manifestările viscerale interesează ficatul (10% din cazuri) şi oasele lungi. Poliadenopatia este prezentă la majoritatea bolnavilor.
Diagnosticul diferenţial se face cu erupţiile alergice, exantemele acute sau bolile eruptive.
Stadiul latent
Stadiul latent – faza latentă precoce – durează în medie un an. Nu sunt prezente nici un fel de semne clinice, doar serologia este pozitivă. Bolnavii sunt arareori contagioşi. Excepţie fac femeile gravide, care pot transmite sifilisul la făt pe parcursul întregii perioade de boală.
Sifilisul terţiar
Sifilisul terţiar reuneşte leziunile ce apar după 3 ani de la debutul bolii, până la 20 de ani. Interesează aproximativ 30% din bolnavii netrataţi. Leziunile – gomele – pot interesa orice organ. Cele mai importante sunt localizările neurologice şi cardiovasculare. Alte localizări posibile sunt cele cutanate sau osteoarticulare, cu o evoluţie mai benignă decât primele două.
Sifilisul congenital
Femeile cu sifilis recent, netratat, transmit boala transplacentar, în proporţii de 70-100%. Copiii pot să moară in utero, sau să se nască bolnavi cu sifilis florid, pot fi aparent sănătoşi şi să dezvolte mai târziu leziunile caracteristice sifilisului congenital tardiv, sau sănătoşi. Sifilisul netratat se soldează cu o mortalitate fetală de 25%. Din copii născuţi vii, 25-30% mor la scurt interval de la naştere iar 40-45% prezintă sifilis congenital. Destul de rar întâlnit în deceniile precedente, sifilisul congenital este în continuă creştere în ţara noastră.