Sfaturi pentru bolnavii de pneumonie

• Aparatul respirator posedă un bagaj de exprimare clinică relativ limitat, semnele şi simptomele fiind comune atât afecţiunilor mai uşoare, comune, cât şi celor cu severitate reală, actualăsau în perspectivă (potenţială). De multe ori, sub masca unor afecţiuni uşoare se ascund probleme grave de sănătate. Singurul în măsură să poată aprecia corect diagnosticul şi măsurile terapeutice necesare este doar medicul (pediatru sau de familie, sau specialistul de boli interne sau pneumolog).
• Infecţiile respiratorii neglijate au prostul obicei de a “coborî” către nivelele inferioare, până la dezvoltarea unor pneumonii, indiferent de vârsta pacientului. Este adevărat că unele persoane pot fi mai rezistente la boală decât altele, dar nimeni nu trebuie să se bazeze exclusiv pe această capacitate de luptă, ci trebuie să acorde de la început toată atenţia necesară şi să constate medicul de la primele manifestări.
• Într-o familie există riscul de propagare a infecţiei de la primul caz la toţi membrii familiei (valabil mai ales pentru infecţiile virale); fenomenul se însoţeşte însă şi de o exacerbare pe parcurs a gravităţii cazurilor secundare, mai ales în cazul copii lor. Aceasta este încă un argument pentru tratarea cu toată seriozitatea a primelor manifestări de boală.
• Infecţiile aparent minore, neglijate (tratate cu indiferenţă) se suprainfectează bacterian în proporţie de 70-80% din traheo-bronşite catarale, virale, devin purulente, bacteriene; chiar dacă nu vor dezvolta ulterior bronhopneumonii, există riscul trenării şi cronicizării infecţiei, cu probleme ulterioare mult mai mari.
• Tratamentul corect poate fi efectuat şi la domiciliu, fără să oblige la spitalizare.
• Apelarea la medic se dovedeşte necesară nu numai la începutul bolii, pentru diagnostic şi iniţierea tratamentului, ci şi pe parcurs, doar medicul fiind în măsură să aprecieze evoluţia, astfel că oricând va fi necesar să se poată suplimenta sau corecta tratamentul iniţial.