Sfaturi pentru bolnavii de hepatite
Ce trebuie să ştie bolnavii de hepatite prin inoculare şi membrii lor de familie?
Bolnavii cu hepatite acute virale cu virus B şi/sau C trebuie să fie informaţi şi sfătuiţi de către medicul personal sau la externarea din spital, asupra următoarelor aspecte deosebit de importante privind infecţia şi riscurile ce decurg:
- la întoarcerea în familie, cu mici excepţii, pacientul este încă purtător de virus şi deci trebuie să se considere contagios; durata acestei stări variază de la câteva săptămâni la toată viaţa.
Căile prin care poate transmite virusul sunt, în ordinea importanţei :
- calea parenterală (adică prin instrumente contaminate cu sânge). Pentru aceasta trebuie să folosească pentru uz strict personal periuţa de dinţi, trusa de ras, trusa de epilare, trusa de manichiură), iar în caz de accidente prin înţepare cu ace sau alte instrumente casnice să ia măsuri de evitare a folosirii acestora ca atare, în continuare (abandonează acele, fierbe cuţitele sau foarfecile, etc)
- calea sexuală – pentru protecţia partenerului, este indicată folosirea sistematică a prezervativelor, şi, ori de câte ori este posibil, să se recurgă la vaccinarea anti-hepatită B.Pentru hepatita C nu există încă un vaccin protector.
- pentru restul familiei, deşi riscurile sunt mult mai mici, se recomandă vaccinarea preventivă (în cazul virusului B) în cazul mamelor care au sugari încă la sân trebuie abandonată alimentarea la sân şi să se treacă la alimentaţia artificială
- bolnavul trebuie să-şi procure, la nevoie, trusă personală pentru tratamente injectabile (seringă de sticlă şi ace, cu fierbere 1 oră înaintea fiecărei folosiri) sau, şi mai bine, seringi sterile din plastic, de unică folosinţă — cu ace corespunzătoare, în acest caz cele folosite trebuie distruse şi să nu se permită copiilor să se joace cu ele.
În cazul unor accidente sângerânde, a tratamentelor stomatologice, a efectuării de analize de sânge şi chiar în cazul donărilor de sânge, pacientul este obligat să informeze personalul medical respectiv despre riscul de contagiune, pentru ca acesta să ia măsurile de rigoare pentru protecţia celorlalte persoane.
Donarea de sânge este interzisă.
Membrii de familie şi restul anturajului trebuie conştientizaţi despre riscurile şi căile de transmitere a infecţiei şi să ia măsurile amintite mai sus.
Cunoscând şi respectând aceste măsuri, riscurile amintite sunt nule, fără a transforma fostul pacient într-un pericol public, izolat de restul societăţii. Pacientul poate duce o viaţă normală, trăind în armonie cu restul familiei şi societăţii.
După externare, nu orice stare de sănătate aparentă înseamnă şi vindecare, boala putând evolua latent, fără nici un semn clinic aparent, către o hepatită cronică. De aceea, pentru a şti evoluţia în continuare sunt prevăzute mai multe controale clinice şi de laborator, la intervale prestabilite (la 1,3 şi 6 luni).
În acest fel, pacientul va fi în atenţia medicului curant (de familie sau de întreprindere), se va putea aprecia evoluţia şi se vor putea lua, din timp, măsurile corespunzătoare de tratament.
persoana ale carei analize tip ag hbs au iesit negative,poate transmite hepatita B