Tradusă ad literam, sclerodermia înseamnă „piele grea”.
Cercetătorii nu au reuşit nici până la ora actuală să stabilească o cauză anume a acestei afecţiuni (deşi ipotezele etiologice nu lipsesc: minereurile aurifere şi de cărbune, silicaţii, clorura de vinil, diverse hidrocarburi aromatice de tipul benzenului şi toluenului, pentazocina şi bleomicina injectabilă, implantele de silicon sau de parafină etc).
Sclerodermia este o afecţiune rară (se estimează că din întreaga populaţie a Statelor Unite ale Americii, doar 150 000 de persoane sunt afectate de această boală), care se dezvoltă adesea în decadele de vârstă 3,4 şi 5, şi afectează de 3 ori mai frecvent femeile decât bărbaţii.Nu este o afecţiune malignă sau transmisibilă.
Este o afecţiune complexă care are două forme majore de manifestare: forma cutanată difuză în care pe lângă afectarea difuză a membrelor, feţei şi trunchiului, sunt implicate şi diferite organe interne, precum plămânii, inima, rinichii, tubul digestiv (în special esofagul), putând crea probleme în funcţionarea acestora (tulburări respiratorii, insuficienţă cardiacă, insuficienţă renală şi tulburări digestive reprezentate de o deglutiţie dificilă, reflux esofagian, de o modestă absorbţie a principiilor alimentare şi de o mobilizare lentă a alimentelor de-a lungul tubului digestiv datorită slabei activităţi musculare intestinale) şi care netratată, poate fi mortală în câţiva ani de la instalarea ei şi forma cutanată localizată sau limitată adică suprafeţe circumscrise, lineare (în „lovitura de sabie” sau în bandă), în picătură sau în plăci (morfea) de tegument ceros, infiltrat, scleros. Aceasta e o formă mai blândă a acestei afecţiuni, care rareori evoluează spre forma severă, sistemică.