Rinichii sunt un organ pereche la animalele vetebrate, fiind parte esenţială a aparatului excretor.Rolul principal al rinchilor este excreţia, realizata prin filtrarea sângelui, eliminarea prin urină a substanţelor inutile sau dăunătoare, produse de organismul propriu sau luate din mediul exterior.
Rinichii regulează controlul compoziţiei urinii, prin producţia hormonală, concentraţia în electroliţi a spaţiului intracelular, presiunii sanguine, raportul baze-acizi (pH), mineralizarea oaselor, ca şi a eritropoezei a tabloului sanguin.
In principiu funcţia renală constă din două etape:
1- o filtrare primară fără elemente de resturi celulare, cu o urină diluată
2 – o filtrare secundară când se va resorbi înapoi din urina primară o parte din lichidul eliminat împreună cu glucide, aminoacizi şi electroliţi rezultând o urină mai concentrată.
Numai această urină finală va fi eliminată prin uretere din organism.
Structura si functiile rinichiului
Rinichii sunt localizaţi în spaţiul retroperitoneal, în dreptul vertebrelor T12-L3, cel drept mai jos comparativ cu stângul.
Diametrele obişnuite (lungime, lăţime, grosime) sunt de 11x6x2,5 cm iar greutatea între 115-170 g, pentru fiecare rinichi.Un înveliş fibro-elastic îl acoperă la exterior, reprezentând capsula renală.Pe suprafaţa de secţiune se delimitează o zonă externă, groasă de aproximativ 1 cm, de culoare mai deschisă, denumită corticala renală şi o zonă internă, de culoare mai închisă, denumită medulara renală. Aceasta din urmă se structurează în 8-18 compartimente de formă conică şi aspect striat, denumite piramide renale.Baza lor se află la unirea corticalei cu medulara (în zona denumită joncţiunea corticomedulară) iar vârful, denumit papilă renală, proemină într-un calice minor. Numeroasele orificii prezente la nivelul papilei reprezintă deschiderile tubilor colectori prin care urina ajunge în calice. Corticala renală prezintă prelungiri între piramidele medulare sub forma septurilor Bertin.Striaţiunile radiare de la nivelul corticalei corespund segmentelor drepte ale tubilor proximali, anselor ascendente Henle şi tubilor colectori corticali.Pelvisul renal (bazinetul) reprezintă o dilatare a ureterului superior care se extinde sub forma a 2-3 calice majore (mari) divizate la rândul lor în calice minore (mici) care înconjoară fiecare papilă renală.