Prolapsul genital este o anomalie de statică ce interesează pereţii vaginului şi uterul, cu antrenarea vezicii urinare şi adeseori a rectului, care se soldează cu exteriorizarea lor prin orificiul vulvar.
Incidenţa prolapsului genital este diferit estimată. Un oarecare grad de prolaps poate fi pus în evidenţă printr-o examinare atentă, la aproximativ 50% din femeile care au născut. În general, solicitările pentru prolaps reprezintă 3% din consultaţiile ginecologice.
Etiologia prolapsului genital este multifactorială. Factorii patogenici acţionează printr-o slăbire a suportului anatomic al organelor genitale, asociată sau nu cu creşterea exagerată, în mod repetat sau/şi de lungă durată, a presiunii intraabdominale.
Factorul constituţional este important. Planşeul pelviperineal al femeii este traversat nu numai de către uretră şi rect, ca în cazul bărbatului, ci şi de către vagin. Este mai elastic, pentru a permite actul naşterii.
Sistemul de ancorare şi suspensie a organelor genitale interne sunt suficient de laxe, pentru a nu stânjeni creşterea uterului pe parcursul sarcinii. Cel mai important rol în instalarea prolapsului îl deţin însă deficienţele constituţionale musculo-conjunctive pelviperineale. Faptul în sine este demonstrat de:
- existenţa prolapsului la nulipare, la virgine sau chiar la nou-născute
- aglomerarea familială a cazurilor;
- asocierea uneori cu hernii femurale, inghinale, hiatale sau cu deviaţii ale coloanei; în astfel de situaţii s-a demonstrat existenţa unei deficienţe în conţinutul de hidroxiprolină a ţesutului de colagen;
- incidenţa diferită la unele rase şi grupuri etnice: este de 80 de ori mai puţin frecvent la rasa neagră decât la cea albă şi este mai frecvent la asiatice în raport cu europencele (s-a afirmat că ligamentele Mackenrodt prezintă un conţinut mai mare de colagen la negrese).
Se pot supraadăuga şi factori individuali cum sunt: dieta, condiţiile de muncă, poziţia adoptată în mod obişnuit în repaus, defecaţia, asistenţa la naştere.