Leziunile se denumesc de tip proliferativ, când există o creştere a celularităţii rezultată fie din proliferarea celulelor glomerulare, fie din infiltrarea cu celule sangvine (leucocite, monocite).Proliferarea este considerată intracapilară (sau endocapilară) atunci când este prezentă în peretele capilar sau spaţiul mezangial (glomerulonefrina proliferativă endocapilară sau glomerulonefrita proliferativă mezangială sau extracapilară când se dezvoltă în spaţiul capsular Bowman şi are la bază (în principal, dar nu exclusiv) proliferarea celulelor epiteliului capsular. Aşa zisele „semilune” caracteristice acestui al doilea tip de proliferare glomerulară (în care alături de celulele epiteliale capsulare proliferate se află monocite şi fibrină) pot să obstrueze spaţiul capsular şi când afectează peste 50% din nefroni realizează un tip particular de glomerulonefrita proliferativă zisă rapid progresivă. Tipul zis membranos aparţine mai curând noţiunii de glomerulopatie, şi se datoreşte acumulării unei cantităţi mari de complexe imune (complexe antigen-anticorp) în membrana bazală glomerulară.
Termenul de scleroză este folosit pentru a descrie situaţiile în care se acumulează în pereţii glomerulari material extracelular asemănător membranei bazale glomerulare şi matricei mezangiale, de cele mai multe ori cu caracter segmentar şi focal. Spre deosebire de scleroză, termenul de fibroză presupune depunerea de colagen de tip I şi III în semilunele capsulare sau la nivelul unor întregi glomerule în procesul de vindecare postinflamatorie a unor leziuni capsulare glomerulare severe.