Poliartrita reumatoidă reprezintă principala boală din cadrul reumatismelor inflamatoare cronice, aşa cum reumatismul articular acut este prototipul celor acute. Este o afecţiune sistemică care afectează atât diferite articulaţii cât şi diverse organe şi sisteme.
Poliartrita reumatoidă mai era cunoscută şi sub alte denumiri care nu mai sunt de actualitate: poliartrita cronică evolutivă (denumirea veche, când nu existau alte mijloace de tratament eficace şi boala era într-adevăr evolutivă, reumatism cronic deformant (denumire ce creează adesea confuzii cu artrozele degetelor mâinii, care au o evoluţie cronică şi care duc la unele deformări, fără a avea însă severitatea celor din poliartrita reumatoidă).
Se caracterizează prin inflamaţia cu caracter exuberant, distructiv, a membranei care tapetează cavitatea articulară, membrana sinovială, având expresie clinică în dureri, redoare articulară, tumefacţie, căldură locală, impotenţă funcţională relativă a membrului ale cărui articulaţii sunt afectate. Odată cu trecerea timpului, articulaţia/articulaţiile afectate îşi pierd funcţionalitatea, se deformează, se modifică, cu repercusiuni asupra funcţiilor locomotorii (se ajunge ca gesturi simple cum ar fi îmbrăcatul, încălţatul, mersul pe jos să devină o problemă) şi asupra calităţii vieţii.
S-a încetăţenit în literatura anglo-saxonă numele de artrită reumatoidă, aşa cum i s-a spus bolii de către Garrod, spre a o diferenţia de gută, în cazul căreia a constatat, după cum am afirmat mai înainte creşteri ale acidului uric în sânge. Una dintre primele descrieri complete ale bolii aparţine marelui neurolog francez Charcot.

Cum se manifestă poliartrita reumatoida

Poliartrita reumatoidă are în general un debut lent, insidios, fără o explicaţie aparentă. Deşi este o boală reumatică, poliartrita reumatoidă se poate manifesta o primă perioadă numai sub forma mior simptome generale, cum sunt starea de astenie, oboseala, scăderea poftei de mâncare, pierderea în greutate, starea subfebrilă (temperatura între 37 şi 38 de grade (Celsius) sau chiar febră (> 38), anemie. Alteori, debutul este eminamente acut, brutal cu dureri şi tumefacţii articulare cu caracter inflamator, multiple, simetrice, asociate cu febră şi alterarea stării generale.
Suferinţele care atrag atenţia asupra aparatului locomotor sunt durerile articulare; prunele articulaţii care devin dureroase sunt articulaţiile mici ale mâinilor şi ulterior sau concomitent şi la pumni, coate, umeri, picioare, genunchi, şolduri; durerile sunt mai accentuate dimineaţa, când mişcările sunt mai dificile (redoarea matinală), pentru ca după câteva zeci de minute sau chiar câteva ore (în medie cam după o oră), mişcările să devină mai uşoare, ca şi când articulaţiile „s-ar curăţa de o rugină”, care micşorează mobilitatea, s-ar „debloca”.
Primele articulaţii afectate de obicei sunt articulaţiile dintre prima şi a doua falangă ale degetelor II şi III. Aceste articulaţii se umflă, degetul luând forma unui fus.
Foarte des bolnava (de obicei este afectat sexul feminin) observă o simetrie a suferinţelor articulare: chiar dacă iniţial sunt prinse articulaţiile degelor unei mâini, la scurt timp sunt afectate şi cele de partea opusă.

Tratament poliartrita reumatoida