Deşi numeric mai reduse, pneumoniile produse de bacterii au o gravitate mai mare şi chiar risc de mortalitate important.
Ele pot apare la orice vârstă.
Până la descoperirea antibioticelor, pneumoniile reprezentau una dintre cele mai frecvente cauze de moarte la copii, gravitatea devenind
redutabilă din nou la persoanele vârstnice.
Germenii cel mai frecvent întâlniţi se recrutează de obicei dintre cei existenţi natural la persoanele din jur (în faringe şi căile respiratorii), cazul pneumococilor, al hemophilusului, al bacililor gram negativi, transmiterea lor la pacient fiind aeriană, prin picături microscopice de secreţii respiratorii.
Microbii ajung în plămâni odată cu aerul respirat. Majoritatea subiecţilor dezvoltă o infecţie localizată la căile respiratorii sau fără nici un corespondent clinic de boală; evoluţia mai severă, către pneumonie, este favorizată de surprinderea gazdei într-un moment de scădere a capacităţii de apărare, locală sau a întregului organism, situaţii ce vor uşura supravieţuirea şi multiplicarea germenilor până la nivelul declanşării bolii.
Cu cât puterea de apărare este mai slăbită cu atât evoluţia poate fi mai gravă. Printre factorii favorizanţi au fost identificaţi mai des expunerea neprotejată la frig şi umezeală, oboseala fizică excesivă, malnutriţia, existenţa unor boli cronice respiratorii sau generale, prezenţa unei infecţii respiratorii acute virale, etc.
Datorită patogenităţii mai mari, bacteriile dezvoltă înbolnăviri mai severe, cu un tablou clinic mai intens, mai alarmant decât virusurile. Febra este mai intensă, atingând obişnuit 39-40 de grade (mai ales la copii), afectarea generală este importantă (astenie, lipsa poftei de mâncare, dureri de cap şi generale, stare de rău, ameţeli, vomismente) iar fenomenele respiratorii nu lipsesc niciodată (tuse, expectoraţie mucoasă, mucopurulentă sau chiar hemoragică, junghi inspirator, dispnee cu accelerarea respiraţiilor, şi chiar cianoză).
Gravitatea este dată în principal de doi factori: de întinderea leziunilor, pe de o parte, şi de răsunetul asupra restului organismului pe de altă parte.
Leziunile pulmonare intervin prin două mecanisme:
- în primul rând prin sustragerea ariei afectate de la procesele respiratorii, în blocul pneumonie ne mai având loc schimburi gazoase;
- în al doilea rând, în aria afectată nici circulaţia sangvină prin capilarele alveolare nu mai are loc, creând, ca şi în cazul unui baraj, dificultăţi în funcţia inimii de a propulsa întregul volum de sânge printr-un teritoriu mult restrâns.
Se disting mai multe tipuri clinice de pneumonii bacteriene, a căror identificare oferă unele sugestii de diagnostic etiologic (privind agentul cauzal):
- pneumonia francă lobară
- pneumonia pseudo-lobară (sau confluentă)
- branhopneumonia.