Pneumonia francă lobară
Pneumonia francă lobară a fost denumită aşa datorită unor particularităţi care o deosebesc net de alte tipuri de pneumonii:
- etiologic: este provocată întotdeauna de acelaşi germen, de pneumococ (germen transmis aerian cu secreţiile naso-faringiene de la majoritatea populaţiei, foarte agresiv şi producător de toxine, în ultimul timp rezistent la penicilină şi alte preparate antibiotice larg folosite);
- mecanismul producerii bolii recunoaşte în cele mai multe cazuri prezenţa unor factori diverşi care scad pe moment puterea de apărare la infecţie (ca expunerea neprotejată la frig) la persoane tinere şi în general echilibrate biologic; există o reacţie puternică de răspuns la infecţie ce face să se formeze un adevărat bloc pneumoniec ce cuprinde un segment sau un lob (teritoriu relativ independent vascular şi limfatic) în întregime şi dintr-o dată;
- clinic: se distinge evoluţia particulară: debut brutal în câteva ore, cu febră, curbatură (dureri în toţi muşchii) şi dureri de cap, junghi inspirator, tuse cu expectoraţie colorată în roşu-cărămiziu (datorită conţinutului mare de sânge) şi alterare rapidă a stării generale; pacientul îşi pierde apetitul, nu se poate alimenta, are o coloraţie mai roşie a feţei, uneori apare herpes al buzelor).
Uneori se asociază şi o pleurezie satelită.
Evolutia pneumoniei francă lobară
Evoluţia este severă; în absenţa unui tratament antibiotic corect, demonstrează un risc mare de mortalitate (peste 20-25 %), mai ales la copii şi la pacienţii alcoolici.
La pacienţii care se vor vindeca spontan se înregistrează o evoluţie de 7-9 zile, după care pacientul devine afebril (scădere în câteva ore) cu transpiraţii şi o senzaţie de bine, de eliberare, şi revenirea apetitului.