Pneumoconiozele sunt afecţiuni pulmonare subacute şi/sau cronice datorate expunerii îndelungate – şi de obicei profesionale – la o serie de particule minerale prezente în aerul respirat.
Datorită dimensiunilor extrem de mici, aceste pulberi nu sunt reţinute în totalitate de mecanismele de apărare, astfel că ajung până la cele mai mici bronhii, canale alveolare şi chiar alveole. Pe lângă simpla depozitare, ele declanşează şi reacţii de respingere, deobicei la nivel celular, reacţii ce nu reuşesc debarasarea şi persistă în timp îndelungat. Această activitate de apărare prelungită se va întoarce împotriva propriului organism, deoarece conduc la inflamaţie cronică, fibrozare cicatricială şi restrângerea ariei de schimburi gazoase; cu timpul, datorită obstacolelor cicatriciale în reţeaua sanghină, va suferi şi sectorul vascular cu consecinţe nefavorabile pentru restul organismului.
Pneumoconiozele pot fi active, cum este silicoza, (evoluând către stadii de fibroză pulmonară extinsă şi insuficienţă respiratorie cronică, chiar şi după încetarea expunerii la silice), sau “inerte”, nefibrogene, neevolutive.
A.
În prima categorie riscul de gravitate este mai mare deoarece în urma penetrării îndelungate a pulberilor în cauză se declanşează un proces local de respingere de tip
inflamator, activ cât timp este prezent acest corp străin (pulberea de silice), fără să conteze faptul că expunerea la aerul viciat a fost întreruptă. Această prezenţă definitivă stă de fapt la originea amplificării efectelor nocive prin inflamaţie şi, în final, fibrozare de tip cicatricial.
În această categorie de mare risc sunt cuprinse afectările determinate de inhalarea unei serii extinse de pulberi minerale cum sunt:
- silicea liberă în cazul:
a. minerilor în cărbune (expuşi concomitent la silice sl cărbune),
b. a celor ce perforează în stâncă tuneluri, (expuşi să inhaleze praf de ardezie, de cuarţ, de granit şi alte roci de refractare, silicaţi – de tipul caolinului, talcului, mică/ feldspat – sau de fier)
c. în cazul sab lorilor
d. în industria sticlei
e. în cazul constructorilor de drumuri – pentru cei care lucrează cu concasoarele, cu perforatoarele, etc.
f. a celor din industria siderurgică
g. în topitorii (cazul concasoarelor – a morilor)
h. din industria materialelor abrazive.
- oxizii de fier, în cazul:
a. sudorilor electrici – mai puţin şi celor autogeni
b. celor ce polizează agintărie sau lentile de sticlă folosind abrazivi pe bază de oxizi de fier
c. celor din industria extractivă de fier
d. a topitorilor, oţelarilor, etc.
- metale neferoase sub formă de carburi metalice in diverse formule ( cu titan, tantal, niobiu, molibden, crom, zirconiu, vanadium, antimoniu) în cazul celor din topitorii de oţeluri speciale.
B.
În categoria pneumoconiozelor neevolutive, inerte, gravitatea este mai mică, proporţională doar cu durata expunerii la noxe, riscul evolutiv încetând după întreruperea expunerii (cazul celor ce inhalează timp îndelungat pulbere de grafit, gips, marmură, bariu, aluminiu, staniu, manganeză şi carbon ). În aceste cazuri se poate vorbi de multe ori de simple impregnări – ca nişte tatuaje ce durează îndelungat, fără să antreneze o reacţie inflamatorie – de respingere – din partea ţesutului pulmonar.
Pneumoconiozele – atât cele active, cât şi cele inerte, nu sunt simple infirmităţi, ele se pot complica la rândul lor pe termen mediu sau în perspectivă îndelungată.
Pe termen mediu pacienţii demonstrează:
- o rezistenţă scăzută la infecţii intercurente respiratorii, iar în evoluţie acestea se dovedesc mai severe, cu costuri mai mari pentru sănătate
- toleranţă redusă la eforturi fizice medii şi la acele profesiuni ce solicită activitate fizică susţinută sau prelungită
Pe termen lung foarte mulţi pacienţi – în special cei din prima categorie a pneumoconiozelor active, contractează secundar şi tuberculoză (în formă evolutivă particulară, greu reductibilă sub tratament, denumită silico-tuberculoză) sau ajung să degenereze către diverse forme de cancer bronho-pulmonar.
În sfârşit, se poate instala insuficienţa respiratorie cronică decompensată.