Piuria se defineşte ca urină ne-transparentă, tulbure încă de la emisie, datorită prezenţei leucocitelor în număr foarte mare (sute de mii/ml urină). Ea apare în inflamaţii severe ale căilor urinare şi rinichilor. Infecţiile urinare nespecifice (cistitele şi pielonefritele acute şi pionefrozele) sau specifice (tuberculoză) sunt principalele boli piurice care apar frecvent la bolnavi cu litiază infectată sau stază urinară produsă de obstacole sub-vezicale.
Manifestările asociate piuriei pot fi clinice (tulburări de micţiune, hematurie macroscopică, durere vezicală sau renală) sau de laborator (cilindri leucocitari, urină acidă sau alcalină, bacteriurie, bacilul Koch prezent) şi pot ajuta la înţelegerea cauzei şi localizării piuriei.Pentru localizare poate fi de asemenea utilă proba celor 3 pahare. Diferenţierea piuriei de alte cauze care duc la pierderea transparenţei urinii are în vedere precipitarea sărurilor urinare (apare după un timp de la emisie şi se poate redizolva prin încălzire sau adaos de acizi) şi chiluria (aspect lăptos încă de la emisie parţial dizolvat prin adaos de eter sau alţi solvenţi ai grăsimilor şi confirmat prin descoperirea trigliceridelor).
Pentru aşa zisa piurie microscopică (corect, leucociturie microscopică) există şi alte cauze în afara celor amintite pentru piurie (litiază, nefropatie la analgetice, tumori urinare).