Pielonefrita acută necomplicată se defineşte ca o boală infecţioasă renală acută care asociază o inflamaţie pielocoliceală cu una interstiţială renală cu potenţial supurativ şi rezultă din propagarea ascendentă a unei infecţii urinare joase.
Apariţia sa frecventă la femei, inclusiv în timpul gravidităţii, şi normalitatea anatomică şi funcţională a rinichilor înaintea invaziei bacteriene o diferenţiază de PN acută complicată.Leziunile sunt mai frecvent bilaterale şi reprezentate de edem congestiv şi exudat purulent la nivelul bazinetului şi calicelor şi de tip inflamator purulent cu caracter focal şi dispunerea radială în interstiţiul renal cu diverse grade de afectare a tubilor la nivel renal.
Manifestările clinice au un debut acut, uneori brutal cu febră înaltă (39) şi frisoane solemne repetate, cu alterarea rapidă a stării generale (durere de cap, de muşchi şi articulaţii, ameţeli).Durerea lombară frecvent bilaterală poate avea sau nu caracter de colică renală.Greaţa, vărsăturile, diarea, sunt la fel de frecvente ca şi manifestările de cistită (polakiurie, disurie, micţiune dureroasă).Urina poate fi sau nu tulbure, eventual urât mirositoare şi redusă cantitativ (oligurie). La examenul clinic se constată manevră Giordano pozitivă, durere provocată prin presiune în punctele costo-vertebrale şi costo-musculare precum şi în punctele ureterale superioare şi mijlocii. De asemenea se constată tahicardie, semne de deshidratare febrile, semne neuropsihice (agitaţie sau apatie, stare confuzională toxică).
Explorarea paraclinică evidenţiază sindrom biologic inflamator (leucocioză cu neutrofilie, creşterea proteinei C reactive, a fibrinogenului şi VSH. Anemia este de regulă uşoară, rareori hemolitică. Valorile ureii şi creatininei sunt de regulă normale sau uşor crescute prin mecanisme de IRA prerenale.In 10-20% din cazuri, hemocultura evidenţiază aceiaşi microbi ca şi urocultura. Explorarea paraclinică imagistică se reduce la radiografie abdominală „pe gol” şi echotomografie reno-uretero-vezicală (ambele urmând îndeosebi descoperirea litiazei şi a dilataţiilor obstructive ale tractului urinar).
Complicaţiile posibile sunt numeroase dar rare, astfel încât având în vedere şi eficienţa tratamentului actual, evoluţia şi prognosticul sunt aproape întotdeauna favorabile.