Sunt accesibile inspecţiei, prin examenul direct sau cu ajutorul speculumului, regiunea vulvară, vaginul şi porţiunea intravaginală a colului uterin. Palparea uni- si bimanuala ne furnizează relaţii asupra aceloraşi elemente anatomice, referitoare la corpul uterin şi anexe. Cunoasterea anatomiei organelor genitale externe ale femeii, de-a lungul etapelor sale fiziologice, a morfologiei uleiului şi a anexelor este necesară pentru a putea interpreta în mod corect datele furnizate de examenul clinic.
Perioada adulta
Vulva la femeia adult este orientată de sus în jos şi dinainte înapoi.
Din punct de vedere anatomic este alcătuită din mai multe formaţiuni, în marea lor majoritate accesibile examenului clinic.
Muntele lui Venus se plasează anterior simfizei pubiene şi are forma unui triunghi cu vârful în jos.
Tegumentele sale sunt acoperite de peri. Pilozitatea pubiană are o dispoziţie triunghiulară, formă caracteristică femeii normal echilibrate hormonal.
Labiile mari prezintă feţele externe pigmentate şi acoperite de peri, în timp ce faţa lor internă este învelită de un epiteliu malpighian lipsit de foliculi piloşi.
Invelişul tegumentar al labiilor mari este prevăzut cu glande sebacee şi sudoripare.
Labiile mici (nimfele) situate medial faţă de labiile mari, sunt separa le de acestea prin şanţurile nimfo-labiale.
Limita lor internă este formată de şanţurile nimfo-himeneale.
Feţele lor exterioare au o culoare roză, iar feţele interne sunt de culoare brună. Prin fuziunea repliurilor anterioare, formează capişonul clitorisului şi frenul.
Posterior, nimfele se reunesc pentru a forma furşeta, element care dispare la femeia care a născut.
Invelişul cutanat al labiilor mici dispune de numeroase glande sebacee. Sunt însă lipsite de ţesut grăsos. Starea vulvei conferă unele indicaţii asupra echilibrului hormonal al femeii. Hipoplazia formaţiunilor labiale, depigmentarea, uscăciunea tegumentelor de înveliş, absenţa pilozităţii, probează o funcţie ovariană deficitară.
Clitorisul, omologul rudimentar al penisului bărbatului, se formează prin reunirea pe linia mediană a celor doi corpi cavernoşi simetrici, ce se inserează pe ramurile ischio-pubiene. Corpul clitoridian are o lungime de aproximativ 3 cm.
Structura sa spongioasă este asemănătoare corpilor cavernoşi ai penisului, iar consistenţa se modifică în mod similar pe parcursul actului sexual.
Vestibulul vaginal este accesibil inspecţiei după îndepărtarea labiilor. Prin alipirea labiilor, vestibulul se transformă într-un spaţiu virtual, la nivelul vestibulului se deschid orificiul extern al uretrei si vaginul.
Orificiul uretral extern (meatul urinar) se deschide posterior faţă de clitoris, în vârful unei mici eminenţe denumită şi papii a uretrală.
In jurul montului, la nivelul papilei, se deschid orificiile glandelor lui Skene.
Orificiul vaginal se deschide în porţiunea posterioară a vestibului. Înainte de deflorare este parţial închis de către membrana himenală.
După primele rapoarte sexuale, himenul va prezenta mai multe rupturi, în urma cărora se formează 4-5 lobuli. Cu ocazia primei naşteri, himenul suferă veritabila sa ruptură. La femeia care a născut regăsim nişte vestigii, denumite carunculi mirtiformi.
Himenul prezintă variate forme. Cel mai frecvent sunt întâlnite himenele semiinelare, inelare şi labate. De obicei, himenul prezintă un singur orificiu. Alteori însă este biperforat sau cibriform (străbătut de multiple mici orificii). Imperforaţia himenală se complică la tinerele fete cu amenoree primară (criptomenoree) şi hematocolpos.
Bulbii vestibuluri sunt formaţiuni simetrice erectile, iinaloage bulbilor uretrali ai penisului. Flanchează de o parte şi alta vestibulul vaginal şi funcţionează în cursul actului sexual ca un organ erectil imperfect. Sub presiunea muşchilor bulbo-cavernoşi, strâng penisul ca două perniţe.
Glundele anexe, aparatul glandular al regiunii vulvare, este reprezentat de către:
- glandele lui Bartholin (glandele vestibuläre mari);
- glandele vestibuläre mici;
- glandele uretrale;
- glandele sebacee ale labiilor mici;
- glandele sebacee şi sudoripare ale labiilor mari.
Corpul perineului se situează între comisura vulvară posterioară şi anus în profunzimea sa se află centrul tendinos al perineului.
Rupturile obstetricale ale corpului perineului sunt direct implicate în patogenia prolapsului genital.