Oliguria se defineşte ca moderată (cu valori de 700-800 ml/zi) sau severă (cu valori în jur de 500 ml/zi) reprezentând minimum necesar de apă pentru eliminarea substanţelor cu excreţie renală de către un rinichi capabil să concentreze la maximum urina.
Ea poate fi fiziologică, in caz de ingestie scăzută de lichide sau pierderi crescute prin transpiraţie (la persoane care nu asociează scăderea secundară a valorilor TA sau volumului circulant).
Patologic poate fi de cauză renală (GNA, SN, faza iniţială a IRA sau terminale a IRC) sau extrarenală (insuficienţă cardiacă, ciroză hepatică cu ascită).
În funcţie de valorile densităţii (sau osmolalităţii) urinii ea poate avea densitate crescută (indicând o funcţie renală bună) sau scăzută (indicând o funcţie renală deficitară).