Ocluzia aortei se definește ca întreruperea completă sau incompletă a circulației sângelui în partea inferioară a corpului, și, rareori, la nivelul întregii circulații sistemice, ca urmare a obturării sau stenozării severe a lumenului aortei prin embolusuri, tromboză locală, plăci mari de aterom sau fragmente de proteze valvulare.
Ocluzia acută la nivelul aortei inferioare (distale) abdominale se realizează prin embolusuri pornite de la nivelul inimii și mai rar prin tromboze locale, la nivelul unor plăci de aterom complicate. Tabloul clinic de ischemie acută a membrelor inferioare cuprinde durere de repaus cu debut acut sau brutal, răceală și paloare locală și absența bilaterală a pulsațiilor arteriale femurale, poplitee și tibiale posterioare. Confirmarea se bazează pe aortografie deși terapia de urgență care utilizează trombectomia sau revascularizarea se inițiază frecvent pe baze clinice fără confirmarea paraclinică.
Ocluzia cronică are în majoritatea cazurilor drept cauză ateroscleroza şi interesează cel mai frecvent aorta de sub emergenţa arterelor renale, cu extinderea eventuală către arterele iliace comune. Tabloul clinic de ischemie cronică a membrelor inferioare se constituie treptat cu claudicaţie intermitentă bilaterală cu localizare înaltă – lombară inferioară, fesieră şi la nivelul coapselor şi asociată la bărbaţi cu impotenţă (sindrom Leriche).