Grupa mare a medicamentelor antiadrenergice se împarte în:
- medicamente cu acţiune predominant centrală isupra centrilor nervoşi vasomotori superiori
- medicamente cu acţiune predominant periferică la nivelul sinapsei.
Din prim categorie amintim Reserpina în doză de 0,1-0,25 mg/zi într-o priză şi Guanetidina în doză unică 10-300 mg/zi, ambele acţionând asupra neuronilor împiedicând eliberarea norepinefrinei, precum şi Metildopa, Clonidina care, fiind agonişti simpatici, stimulează alfa – receptorii centrali din măduvă şi bulb şi reduc astfel prin feedback descărcările simpatice de la acest nivel.
Din cea de-a doua categorie amintim antagoniştii alfa – receptorilor adrenergici (blocanţi ai receptorilor alfa) – Fentolamină (Regitina) Prazosin, Fenoxibenzamina şi antagoniştii beta-receptorilor adrenergici (beta-blocantele) – Propranolol, Pindolol, Acebutolol, Atenolol, Metoprolol.
Ca și reacții adverse ale beta-blocantelor notăm:
- scăderi exagerate ale frecvenței cardiace (bradicardii extreme);
- blocuri atrio-ventriculare;
- constricția bronșică, trecerea aerului prin bronșii în timpul respirației făcându-se cu dificultate;
- stimularea peristaltismului intestinal cu grețuri și stări diareice consecutive;
- oboseală, somnolență, amețeli și dureri de cap.
Există și un medicament – Labetalolul – care blochează atât receptorii afla cât și beta adrenergici.
Acționând foarte rapid și eficient atunci când este administrat intravenos, este rezervat de obicei tratamentului urgențelor hipertensive.