Limfoamele maligne sunt proliferări ale limfocitelor în ganglionii limfatici, uneori însă proliferarea are loc în măduvă sau în alte organe, precum amigdalele, splina, ficatul, tubul digestiv sau sistemul nervos central. Uneori aceste limfocite se pot găsi și în sânge, constituind așa-numitele limfoame cu descărcare, dar această situație nu este obligatorie, cum este în leucemia limfatică cronică.
Semne clinice
Cel mai important semn clinic este creșterea de volum a ganglionilor, însă uneori splina este cea care crește în volum, sau ficatul, sau apar tumori constituite din limfocite, situate în diferite organe sau țesuturi.
Complicații
Printre complicațiile limfoamelor maligne se numără, în primul rând, infecțiile, la care se adaugă complicațiile datorate autoanticorpilor, adică a unor anticorpi generați împotriva structurilor proprii ale organismului, cum sunt, de exemplu, autoanticorpii antieritrocitari.
Tipuri
Există două tipuri de limfoame maligne, și anume:
- boala Hodgkin
- limfoamele nonHodgkiniene.
Fiecare are mai multe forme sau subtipuri, diferite atât ca structură a ganglionului, cât și ca celulă care proliferează: limfocit B sau T. Ele sunt, de asemenea, diferențiate de răspunsul la tratament și de supraviețuirea pacientului.
Boala Hodgkin are unele particularități față de limfoamele nonHodgkin, ea întâlnindu-se la pacienții mai tineri și având un prognostic mai bun, datorat în mare măsură unui răspuns mai bun la tratament.
Tratament
Tratamentul urmărește obținerea remisiunii complete și, în cele din urmă, a vindecării.
Acest tratament cuprinde asocieri de citostatice administrate în cure sau serii lunare, care combină diferite tipuri de citostatice, în funcție de tipul de limfom și de celulă (cure de polichimioterapie) și care asociază uneori și cortizon.
Tratamentul se poate face și cu radioterapie sau cobaltoterapie, uneori în combinație cu chimioterapia. De asemenea, în unele forme de limfom, se poate administra și Interferon sau se pot încerca unele terapii mai noi cum este terapia cu anticorpi monoclonali, care au drept țintă un anume tip de celulă, cu anumite caracteristici de suprafață.
Tratamentul chirurgical se referă la îndepărtarea unei tumori, cum ar fi, de exemplu, o splină tumorală.
În unele cazuri se poate pune și problema asocierii la tratament a transplantului de celule stem periferice sau a transplantului medular, fie de la pacient fie de la un donator înrudit sau neînrudit.