Laringitele sunt concomitente sau secundare faringitelor, infecţia propagându-se cu uşurinţă de la acest nivel.
Există laringite acute, cele mai frecvente la orice vârstă, şi laringite cronice – specifice adulţilor.
Laringitele acute sunt virale în imensa majoritate a cazurilor, parte a tabloului, comun şi mai larg, al infecţiilor acute de căi aeriene.
Formele uşoare şi medii se manifestă în principal prin tulburări de fonaţie, cu răguşeală (disfonie) cu sau fără scăderea intensităţii vocii până la nivel de şoaptă-afonie (manifestări ce se explică prin sensibilitatea deosebit de mare la inflamaţie a corzilor vocale, cele mai mici modificări devenind rapid evidente), la care se poate adăuga tuşea, seacă şi dureroasă, de multe ori cu caracter spastic.
Dacă inflamaţia este şi mai intensă se pot asocia şi tulburări din partea circulaţiei coloanei de aer, sub forma tirajului şi cornajului (tirajul se exprimă prin dificultatea vizibilă la inspiraţie, cu deprimarea spaţiilor supraclaviculare şi intercostale şi contracţia muşchilor inspiratori auxiliari, iar cornajul exprimă zgomotul ca un şuierat al coloanei de aer “supte” prin orificul strîmtat al glotei).
Rareori, unele laringite virale pot ajunge la stadii avansate de ‘catar sufocant’ sau de laringită acută obstruantă (crup) care să pună în pericol viaţa pacientului (posibile în anumite forme severe de gripă sau de infecţii cu virusuri paragripale, cu adenovirusuri sau în cursul rujeolei şi varicelei).
Laringitele acute virale se pot remite spontan după o evoluţie de 5-7 zile, fără sechele, dar pot lăsa şi, – prin repetare, pot întreţine un grad de sensibilitate crescută, de debilitate locală cu recrudescenţe la diverse intervale, ori de câte ori se asociază şi alţi factori (în principal solicitarea excesivă a corzilor vocale de tipul vorbirii prelungite cu voce intensă sau a cântatului, etc. sau prin inspirarea pe gură de aer rece sau prin ingestie de băuturi reci), vorbind de acum de laringite cronice.
Dacă diagnosticul laringitelor este uşor, tratamentul poate fi dificil, neexistând antivirale eficiente. Se recurge la terapie locală calmantă (repaus vocal, comprese calde în jurul gâtului), măsuri igieno-dietetice (temperatură şi umiditate ambientală de protecţie, evitarea expunerii neprotejate la frig şi umezeală şi a alimentelor şi băuturilor prea reci sau fierbinţi) şi terapie antiinflamatoare cu preparate uzuale.
Există şi laringite acute bacteriene, unele cu un grad de severitate mare, cu risc de evoluţie sufocantă. La copii poate fi întâlnită epiglotita produsă de un bacil.