Ischemia arterială acută periferică se definește ca starea patologică ce rezultă din embolizarea sau trombozarea unei artere native sau grefe de by-pass urmată de oprirea completă a irigației și risc de gangrenă a extremității sub nivelul ocluziei.
Manifestările clinice sunt în pare mare parte comune și în parte diferite sau nuanțat exprimate în cele 3 tipuri cauzale. Durerea acută de repaus și senzația de rece la nivelul extremităților afectate se asociază cu impotența funcțională totală. Aceste simptome se asociază la examenul fizic cu paloare, scăderea temperaturii cutanate și absența pulsatilității arterelor de sub locul ocluziei.
Aprecierea clinică a viabilității extremității afectate este foarte importantă având în vedere că diferitele structuri au date diferite de supravieţuire ischemică. În timp ce muşchii pot suporta până la 6 ore de ischemie, structurile nervoase sunt ireversibil lezate după 3-4 ore, astfel că o extremitate complet paralizată, cu cianoză marmorată fixă şi muşchi duri contractaţi are indicaţie de amputaţie imediată pe baza exclusivă a diagnosticului clinic.
În intervalul de 3-4 ore de la momentul ocluziei acute, explorarea paraclinică se realizează în paralel cu pregătirile în vederea intervenţiei de dezobstrucţie. După acest interval, şi pentru cazurile marginale (fără semnele de devitalizare amintite mai jos) decizia de dezobstrucţie sau amputare aparţine chirurgului vascular şi are la bază în principal considerente clinice şi nu paraclinice.
Explorarea paraclinică este de regulă limitată la confirmarea obstrucţiei prin lipsa semnalelor Doppler la nivelul celor 3 artere tibiale. În unele cazuri se poate recurge la angiografie convenţională, angiografie prin tomografie computerizată sau prin rezonanţă nucleară magnetică.
În cazul trombozării unei grefe de by-pass bolnavii acuză fie durere de repaus fie claudicaţie care se agravează rapid. Tratamentul include anticoagularea cu heparină şi consultarea chirurgului vascular în vederea realizării angiografiei şi intervenţiei dezobstruante cu sau fără păstrarea grefei.
În cazul ocluziei embolice originea cardiacă este cea mai obişnuită iar localizarea embolusurilor se face frecvent la bifurcaţia aortei şi la bifurcaţia femuralei. Manifestările clinice de ischemie acută sunt severe deoarece, de regulă, nu există o circulaţie colaterală anterior dezvoltată. În funcţie de severitatea ischemiei şi de urgenţa intervenţiei, se optează fie pentru embolectomie (extragerea embolusului) fie pentru tromboliză (disoluţia cheagului), dirijate la locul ocluziei prin cateterul folosit pentru angiografie.
În cazul trombozei arteriale native se au în vedere două condiții generatoare: o stare de hipercoagulabilitate sanguină și respectiv lezarea endoteliului de către cateterele de angiografie la bolnavii investigați pentru leziuni aterosclerotice severe aorto-iliace. Diagnosticul clinic și paraclinic ca și planificarea intervenției chirurgicale și anticoagularea se realizează similiar cu ceea ce s-a descris puțin mai sus pentru trombozarea unei grefe de by-pass.