Investigarea sanilor
Interogatoriul se referă la:
- antecedentele familiale şi obstetricale;
- eventuala utilizare de contraceptive;
- alte tratamente hormonale, inclusiv terapia de substituţie hormonală din menopauză;
- eventualele acuze subiective cum sunt tensiunea mamară, jena sau durerea;
- modificări ale formei sau ale tegumentelor sânilor;
- prezenţa de scurgeri mamelonare sau de tumori depistate prin autopalpare.
Examenul clinic se efectuează în timp ce femeia stă în şezut sau în picioare, cât şi în decubit dorsal. In picioare, membrele superioare sunt plasate mai întâi de-a lungul trunchiului într-o atitudine lejeră, apoi pe şolduri, pe cap sau la ceafă.
Prin inspecţie pot fi relevate:
- asimetrii ale sânilor mărirea prin procese tumorale sau micşorare prin retracţie);
- modificări ale formei (boseluri, depresii, retracţii ale tegumentelor sau ale mameloanelor);
- modificări tegumentare (hipervascularizaţie, eritem, edem);
- plisare fină şi dispariţia paralelismului pliurilor cutanate;
- prezenţa de fisuri, cruste, ulceraţii.
Palparea se execută cu feţele palmare ale degetelor alipite şi în extensie, prin mişcări circulare, succesive. Se palpează sistematic cadranele sânilor (supero-intern, infero-intern, central, supero-extern şi infero-extern), apoi axilele, regiunile supraclaviculare şi laterocervicale. Palparea se face în timp ce pacienta stă în şezut sau în picioare, şi apoi culcată în decubit dorsal. După o primă palpare, pacientei i se solicită să îşi pună în contracţie muşchii pectorali şi se repetă examinarea. Se apelează la manevre care imprimă braţului poziţia de adducţie forţată: femeia apasă puternic cu palma un plan dur (masa), sau i se solicită să-şi apropie braţul de trunchi, iar examinatorul se opune mişcării (manevra Tillaux).
Investigaţii paraclinice
Mamografia este principala metodă imagistică (şi paraclinică) de depistare a cancerului de sân, şi este utilizată ca metodă de screening.
Galactografia constă în injectarea de substanţă de contrast în canalele galactofore. Şi examinarea radio-grafică este utilă pentru identificarea tumorilor intraca-naliculare, ce nu sunt accesibile palpării.
Termografia realizează o « hartă » a temperaturilor cutanate, leziunile maligne însoţindu-se de o creştere a temperaturii tegumentelor supraiacente. Rezultatele fals negative sunt în proporţie redusă, însă proporţia erorilor fals pozitive este considerabilă.
Ecografia permite diferenţierea formaţiunilor chistice de formaţiunile solide, fără să prezinte acurateţe în diferenţierea leziunilor maligne de leziunile benigne.
Examenul citologic al secreţiei mamelonare permite în cancere, depistarea de anomalii celulare şi mitoze atipice.
Citologia prin puncţie aspirativă (needle aspiration cvtology) conferă o acurateţe diagnostică de peste 90%. Rezultatele fals-negative sunt posibile, astfel că un examen « negativ » furnizat de citologia prin aspiraţie nu infirmă posibilitatea unui cancer mamar.
Examenul histopatologic al leziunii mamare prelevate printr-una din tehnicile chirurgicale adecvată cazului respectiv (excizie, sectorectomie, mamectomie etc.) este indispensabil pentru diagnostic.