Insuficienţa respiratorie acută defineşte toate situaţiile în care lipsa aparentă de aer survine acut:
- fie prin “astuparea” mai mult sau mai puţin completă a căilor respiratorii superioare
- fie prin restrângerea rapidă a suprafeţei pulmonare active
- fie prin scăderea amplitudinii mişcărilor respiratorii
În prima categorie, instalarea poate fi brutală, chiar dramatică, cu senzaţie acută de sufocare urmată de moarte în câteva minute.
Poate fi declanşată:
- prin inhalare accidentală de corpi străini pe trahee sau bronhiile primare
- prin strangulare, spânzurare, etc, sau poate fi mai lentă, ca în cazul unor infecţii severe la nivelul laringelui (laringita acută obstruantă – sau crup – din difterie, gripă, infecţii cu adenovirusuri, cu haemophilus influenzae, etc) sau a bronşiolitei capilare din rujeolă sau gripă (inflamaţia obstructiva a bronhiilor mici, lobulare sau
sub-lobulare).
Restrângerea suprafeţei pulmonare active se poate produce în edemul pulmonar; acesta este de cele mai multe ori o complicaţie deosebit de severă , de multe ori tratabilă, a unor afecţiuni cardiace severe (infarct, fibrilaţie paroxistică, pericardite exsudative, puseu major de hipertensiune etc.) fiind în aceste cazuri o formă dramatică de insuficienţă cardiacă stângă acută.
Alteori edemul pulmonar este urmarea inhalării unor toxice (cum este cazul unor insecticide organo-fosforice – cel mai cunoscut fiind “verdele de Paris” sau a unor gaze toxice de luptă) sau în cazuri de înec prin imersiune (inhalare de apă). În toate acestea evoluţia poate dura ore sau zeci de ore, şansele de recuperare fiind proporţionale cu rapiditatea şi intensitatea măsurilor de urgenţă.
Scăderea amplitudinii mişcărilor respiratorii poate apărea accidental ca în cazuri de îngropare prin surpare (de pământ, nisip), cazuri de prăbuşire peste torace a unor mari greutăţi – în surpări, cutremure, accidente de circulaţie, sau prin atacul unor şerpi constrictori.
Mult mai frecvent apare în boli neurologice în care se produce paralizia nervilor respiratori ( frenic – care inervează muşchiul diafragm şi nervii intercostali ) ca în poliomielită, poliradiculo-nevrită ascendentă, accidente vasculare cerebrale, etc.
În toate aceste situaţii critice apelarea la medic trebuie să fie de maximă urgenţă, salvarea vieţii pacientului depinzând de precocitatea şi calitatea măsurilor specifice, în secţii de specialitate de terapie intensivă din spitalele de urgenţă.