Insuficienţa mitrală este tot o leziune a valvei mitrale caracterizată prin trecerea anormală a unei cantităţi de sânge din ventriculul stâng înapoi în atriul stâng în timpul sistolei.
Cauzele cele mai frecvente care produc insuficienţa mitrală sunt:
1. Reumatismul articular acut (RAA) prin rigidizarea, scurtarea şi calcifierea valvelor.
2. Cardiopatia ischemică inclusiv infarctul miocardic acut, prin disfuncţie de muşchi papilari şi anevrism ventricular.
3. Calcifierea inelului mitral întâlnită la persoanele în vârstă prin depunerea lentă, de-a lungul vieţii, de calciu, sau la diabetici şi la bolnavii cu insuficientă renală cronică (IRC).
4. Prolapsul valvei mitrale care reprezintă o pătrundere a uneia dintre cele două cuspe ce alcătuiesc valva mitrală sau chiar a ambelor cuspe în interiorul atriului stâng în cursul sistolei ventriculare.
5. Degenerarea în timp a protezelor valvulare la pacienții care au suferit o intervenție chirurgicală de înlocuire a valvei mitrale bolnave cu una nouă, artificială sau biologică. Degenerarea poate consta în calcifiere, scurtare prin retracție sau chiar rupere. La alți pacienți, pe aceste proteze valvulare se poate grefa o endocardită infecțioasă sau se pot dezvolta trombi.
Un prim simptom care alarmează bolnavul cu insuficiență mitrală instalată lent (cronică) este dispneea (respirația dificilă) în condiții de efort fizic, precum și oboseala resimțită de bolnav chiar la mici eforturi. Cu timpul, dacă gradul de refluare a sângelui din Vs în AS crește, apare dispneea de repaus, dispnee în timpul nopții care obligă pacientul să ia o poziție șezândă pe marginea patului (poziție ortopneică).
Datorită debitului cardiac redus, pacienții pot prezenta angină pectorală cu dureri precordiale sau retrosternale declanșate de efort sau frig și care cedează la nitroglicerină.
În cazul bolnavilor cu insuficiență mitrală instalată brutal, acut, congestia pulmonară duce rapid la edem pulmonar acut.
Bolnavul prezintă dispnee intensă, poziție ortopneică, tuse cu expectorație spumoasă, aerată, rozată datorită conținutului hematic, respirația este frecventă, inima bate rapid (tahicardie), scade tensiunea arterială, iar venele jugulare devin dilatate, turgescente.
Auscultația plămânilor cu stetoscopul evidențiază raluri în zonele pulmonare bazale.