Insuficienţa cardiacă reprezintă totalitatea semnelor şi simptomelor determinate de imposibilitatea inimii de a asigura debitul circulator necesar acoperirii nevoilor de oxigen şi substanţe nutritive ale ţesuturilor şi de stagnarea sângelui în venele pulmonare şi venele sistemice. Inima, nemaiputând să execute funcţia normală de pompă, nu mai este capabilă să primească sânge venos din venele cave în atriul drept şi sânge oxigenat din venele pulmonare în atriul stâng şi nici să expulzeze în aortă cu ocazia sistolei ventriculare o cantitate suficientă de sânge pentru a asigura nevoile metabolice ale tuturor ţesuturilor.
Este firesc să vă întrebaţi ce afecţiuni ale inimii determină prin evoluţia lor progresivă acest sindrom al insuficienţei cardiace. Aceste afecţiuni sunt strâmtorările cu calcificări ale valvulelor cardiace (valvulare), hiper-tensiunea arterială netratată cu valori mari tensionale, leziuni ale valvulelor care duc la incapacitatea lor de a se închide ermetic (insuficienţe valvulare), şunturi intra – şi extracardiace, infarctul miocardic acut, diverse cardio-miopatii, pericardite, formaţiuni tumorale în interiorul atriilor (mixomul atrial), tahicardii extreme cu scurtarea drastică a diastolei.
Deoarece inima se poate împărţi în inimă dreaptă (atriul drept + ventriculul drept) şi inimă stângă (atriul stâng + ventriculul stâng) şi insuficienţa cardiacă poate fi dreaptă, stângă sau globală adică a întregului cord.