Este de la sine înțeles că insuficiența cardiacă globală va reuni semnele și simptomele ambelor forme de insuficiență (dreaptă și stângă) descrise anterior.
Evoluția insuficienței cardiace este de regulă progresivă, mortalitatea după 5 ani fiind în jur de 45-50 %. Desigur că viteza evoluției va depinde de momentul diagnosticării bolii și de eficiența tratamentului aplicat.
Complicațiile care pot surveni se datorează mai multor factori:
- reducerea debitului sistolic (a cantității de sânge ejectat de ventriculul stâng cu ocazia fiecărei sistole) și deci a debitului cardiac (debit/60 secunde) întâlnite în insuficiența ventriculară stângă; organele vor fi insuficient perfuzate cu sânge oxigenat ceea ce va duce cu timpul la insuficiență renală, hepatică, tromboză cerebrală etc.
- staza (stagnarea) sângelui în organe cavitare sau în vase duce la formarea unor cheaguri (trombuși) care pot rămâne pe loc sau se pot deplasa, o dată cu torentul sanguin, producând fixarea lor în alte zone anatomice (embolii).
În insuficiența cardiacă dreaptă se pot forma trombi datorați stazei sangvine din venele cave și, în general, în venele sistemice care aduc sânge “murdar” de la țesuturi către inimă. Trombușii formați în venele profunde (tromboya venoasă profundă) pot migra, emboliza în circulația pulmonară, producând embolii pulmonare foarte severe.