Artera pulmonară se ramifică, în plămân, în vase arteriale din ce în ce mai mici până la capilare pulmonare la nivelul cărora se face schimbul gazos între CO2 și O2.
Insuficiența ventriculului drept se caracterizează prin incapacitatea lui de a primi sânge adus de către venele cave și de a expulza sânge în artera pulmonară, în cursul sistolei. Cauza se poate găsi în hipertensiunea pulmonară (creșterea presiunii sanguine în artera pulmonară) cauzată în mod reflex de hipoxia întâlnită în unele bronhopneumopatii sau poate fi secundară insuficienței ventriculare stângi cronice.
Simptomatologia insuficienţei cardiace drepte este mai săracă decât a insuficienţei stângi. Stagnarea sângelui în venele sistemice produce durere la nivelul ficatului, iniţial la efort, şi apoi în repaus, balonări, greaţă, lipsa poftei de mâncare, vărsături, diaree cronică, oboseală la eforturi minime. Ficatul are volum mărit la palpare.
Insuficienţa cardiacă dreaptă cauzată de creşterea presiunii în artera pulmonară din bronhopneumopatii acute sau cronice poartă numele de cord pulmonar cronic, în acest caz, bolnavul va prezenta simptomatologia caracteristică bolii acute sau cronice de plămâni, precum şi o coloraţie cianotică a pielii (albăstrui-violacee) mai evidentă în jurul gurii şi nasului şi la nivelul lobului urechilor. Această coloraţie cianotică se datorează, după cum am mai spus, oxigenării deficitare a sângelui.
Medicul poate constata, la examenul clinic obiectiv al pacientului cu insuficienţă cardiacă dreaptă, următoarele:
- umflări la nivelul picioarelor, pleoapelor şi chiar a abdomenului (ascită), datorate acumulării de lichid din interiorul venelor sistemice către ţesuturi, această acumulare fiind determinată de creşterea presiunii hidrostatice a sângelui venos; creşterea presiunii hidrostatice a sângelui venos este consecinţa stazei, a stagnării acestui sânge, el nefiind „primit” în atriul drept; dacă aceste acumulări de lichid (edeme) sunt generalizate, afecţiunea poartă denumirea de anasarcă.
- tegumente icterice (gălbui);
- la palpare, ficat mărit de volum, dureros, moale, cu marginea inferioară iniţial rotunjită, elastică, dar fermă o dată cu dezvoltarea fibrozei hepatice; splina este şi ea mărită de volum, dar nedureroasă;
- la percuţie se pot decela acele acumulări lichidiene (revărsate lichidiene) din pleură (foiţa care înveleşte plămânul) pericard (foiţa care înveleşte inima) şi peritoneu (membrana care înglobează oarganele abdominale);
- prin inspecție se observă dilatația venelor jugulare (turgescența jugulară) și pulsații vizibile ale inimii imediat sub stern (semnul Harzer).