Insuficienţa aortică este o valvulopatie caracterizată prin lezarea valvelor sigmoide aortice din multiple cauze, având drept rezultat închiderea incompletă a acestor valve în timpul diastolei (relaxării) ventriculare. Consecinţa directă este refularea în ventriculul stâng în timpul diastolei a unei părţi din fluxul sanguin din aortă.
Printre cauzele cele mai frecvente ale insuficienţei aortice amintim:
- reumatismul articular acut, sau mai exact cardita reumatismală, care produce fibrozarea şi retractarea valvelor
- endocardita infecţioasă care produce vegetaţii valvulare şi distrucţii valvulare
- valvele aortice bicuspide, cea mai frecventă malformaţie congenitală a valvelor aortice
- dilatări ale aortei din cadrul disecţiei de aortă, sifilisului secundar sau traumatismelor toracice care acţionează prin tracţiuni asupra inelului aortic, valvele nemaiunindu-se în diastola ventriculară
- diferite boli de colagen care alterează compoziția țesutului conjunctiv care intră în alcătuirea valvelor aortice.
Insuficiența aortică reprezintă tocmai incapacitatea de caotare totală a valvelor aortice în diastolă, o parte din sângele aflat în lumenul aortic ajungând înapoi în ventriculul stâng. Consecințele, din punct de vedere anatomic, ale “regurgitării” sângelui aortic în ventriculul stâng sunt dilatația și hipertrofia ventriculului stâng și dilatarea aortei.
Tabloul clinic se instalează mult mai rapid în insuficienţa aortică acută, presiunea la sfârşitul diastolei crescând mult în ventriculul stâng. Prin urmare, atriul stâng nu se poate goli la parametri optimi, ceea ce va duce la o încărcare de sânge, retrograd, în venele pulmonare şi apoi în capilarele pulmonare. Se poate produce astfel edemul pulmonar acut.
Pacienţii cu insuficienţă aortică cronică, datorită faptului că ventriculul stâng a avut timp să se adapteze prin dilatare şi hipertrofiere, pot rămâne asimptomatici multă vreme. Atunci când există, simptomele constau în palpitaţii, transpiraţii, dificultate în respiraţie la eforturi fizice, oboseală exagerată, dureri de cap şi chiar episoade de pierdere a stării de conştientă.
În insuficienţa aortică acută, tabloul clinic este dominat de simptomatologia generată de încărcarea pulmonară: dispnee, ortopnee, dispnee paroxistică nocturnă, simptome ale E.P.A. Mai întâlnim semne ale insuficienţei cardiace stângi – extremităţi cianotice, reci, tensiune arterială scăzută, tahicardie.
Măsurile de tratament în insuficienţa aortică sunt fie medicale, fie chirurgicale. Dintre cele medicale amintim măsurile de prevenire a endocarditei infecţioase prin tratament antibiotic (atunci când pacientul suportă un tratament dentar sau o intervenţie chirurgicală pe tubul digestiv sau pe tractul urinar), reducerea tensiunii arteriale cu blocanţi de calciu, inhibitori ai enzimei de conversie, hidralazină, diuretice (pentru ca ventriculul stâng să efectueze un efort mai mic în sistolă, pompând sânge într-un sistem arterial în care presiunea e redusă), tratarea eventualelor tulburări de ritm cardiac cu medicamente antiaritmice, tratamentul edemului pulmonar acut apărut în contextul insuficienţei aortice acute până la intervenţia chirurgicală de înlocuire a valvei aortice, deoarece în insuficienţa aortică acută tratamentul de elecţie este cel chirurgical.
Tratamentul chirurgical vizează înlocuirea valvei aortice lezate cu o valvă nouă biologică sau metalică. Indicaţia o reprezintă bolnavii cu insuficienţă aortică acută și bolnavii cu insuficiență aortică cronică simptomatici.
Valvele biologice se folosesc la femeile tinere care doresc să aibă un copil în viitorul apropiat și la bolnavii în vârstă de peste 70 ani. Pentru restul se vor folosi valvele metalice. Mortalitatea operatorie se stiuează între 1-4%.